85 de ani de la nașterea violonistului Ștefan Ruha - în cadrul emisiunii Arpeggio din 17 august

Violonistul Ștefan Ruha s-a născut în 17 august 1931 la Carei. La patru ani a primit prima sa vioară și a început studiul sub îndrumarea tatălui și al profesoarei Rozália Orosz. S-a remarcat de copil cântând și transpunând în diferite tonalități peste 100 de melodii lăutărești. Imediat după încheierea celui de-al doilea război mondial, preoții piariști din Carei îl ajută să ajungă la Cluj-Napoca, unde a început să activeze, descoperit fiind de profesorul Balogh Ferenc, ca violonist în Orchestra Operei Maghiare, mai apoi student al Conservatorului. A obținut premii la numeroase competiții importante, printre care se numără Concursul internațional de vioară "P.I. Ceaikovski" de la Moscova, 1958, Concursul internațional de vioară "G. Enescu", București, unde a obținut premiul 1 la prima ediție, cea din 1958, Concursul "Marguerite Long-Jacques Thibaud" de la Paris, în 1959.

Meritul de a fi readus în actualitate personalitatea lui Ștefan Ruha îi revine în mare parte violonistei Mirela Capătă, discipolă a acestuia, care s-a dedicat cercetării activității acestui maestru, având ca rezultat, în 2011, o teză de doctorat susținută la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca, pe care s-au bazat apoi două volume apărute în 2012. Cităm în continuare câteva cuvinte ale Mirelei Capătă despre Ștefan Ruha:

"Stăpân pe mijloacele sale tehnice și artistice, intrând pe podium cu eleganță și totodată cu o mare stăpânire de sine, forța sa extraordinară de a captiva publicul reușea să stârnească ropote de aplauze încă din primele momente ale apariției sale. Publicul venea în sălile de concert cu smerenia apropierii de arta unui mare maestru, a unui ,vrăjitor' care era în stare să pătrundă în cele mai sensibile labirinturi ale spiritului uman.

Am avut totdeauna impresia că Ruha posedă magia în degetele sale, iar arcușul său era o jucărie cu care putea să transmită și altora din bucuria și sublimul lumii sale interioare. Glasul marii muzici izvora cu naturalețe din propria sa ființă, iar sinceritatea muzicii sale era trăită, iubită și slujită cu evlavie de întreaga sa ființă. M-am întrebat adesea dacă mâinile sale erau o prelungire a inimii, sau sufletul era vioara însăși?

Modest, plin de căldură, cu o mare eleganță în gesturi și în fapte, cu o subtilă inteligență și o mare simplitate, își urma pașii de zi cu zi ,inegalabilul' Ruha. Pe scena Ateneului Român sau a Filarmonicilor din țară, la Casa de cultură din Odorheiul-Secuiesc sau pe cele mai mari scene din Japonia sau America, Ștefan Ruha cânta cu aceeași dăruire și sclipire a virtuozității sale, reușind peste tot să impresioneze.

Tehnica sclipitoare, de o perfecțiune ireproșabilă, sunetul plin de farmec, paleta coloristică cuprinzând tonuri de la cele mai ample și patetice până la cele mai diafane, senzuale sau duioase, erau caracteristici care l-au plasat pe Ștefan Ruha pe traiectoria marilor violoniști de talie internațională".

Ștefan Ruha ar fi împlinit - în 17 august 2016 - 85 de ani și este Interpretul zilei în cadrul emisiunii Arpeggio de miercuri, 17 august, de la ora 10.30 și în reluare la 17.05, la Radio România Muzical.

Andreea Chiselev