Au trecut 3 ani de la moartea marelui bariton Nicolae Herlea. Pe 24 februarie 2014 s-a întâmplat.

Și, la fel ca și atunci, îmi caut cuvintele, cuvintele potrivite, despre minunatul artist pe care am avut șansa să-l cunosc și să-l am invitat de câteva ori în studioul Serii de operă. Artistul pe care l-am sărbătorit la împlinirea vârstelor de 80 și 85 de ani. Știu bine: anul acesta, pe 28 august, ar fi împlinit 90 de ani...

Că-i dedic - și în acest an - o Seară de operă cu rost comemorativ, este un gest infim pe care-l fac, bântuită oarecum de teama că nu știu suficient despre artistul, omul Nicolae Herlea. Nu într-atât încât să-i pot întregi imaginea așa cum aș vrea sau poate, cum ar fi de așteptat. De aceea, am hotărât ca, de data aceasta, să provoc memoria altora: câțiva artiști și prieteni cu care maestrul a ținut legătura până în ultimele sale clipe. Artiști ca: sopranele Mariana Nicolesco, Maria Slătinaru Nistor și Elena Simionescu sau tenorul Ion Buzea. Ori prieteni, ca Stephan Poen. La rândul lor, artiști și oameni minunați...

Emoția fiecărui dialog înregistrat, spun sincer, m-a încântat și liniștit binefăcător. Și, sunt sigură, tot astfel va acționa asupra oricărui alt iubitor de operă, micșorând într-un anumit fel frustrarea de-a nu fi găsit până acum nici o altă voce, nici un alt artist care să-l poată înlocui pe dragul nostru maestru. Așa că, nu ratați întâlnirea noastră de sâmbătă: vor fi 3 ore cu și despre Nicolae Herlea marcând 3 ani de neuitare...