VOINESCU, Alice (10 februarie 1885-4 iunie 1961)
Alice Voinescu (n. Steriadi, 10 februarie 1885, Turnu Severin - d. 4 iunie 1961, București) - eseistă și memorialistă, profesoară de estetică și istoria literaturii dramatice, critic de teatru și traducătoare. A fost prima femeie din România doctor în filosofie (Sorbona, 1913), cu o teză despre școala filosofică neo-kantiană de la Marburg, sub conducerea lui Hermann Cohen. A creat în 1922 Catedra de estetică și istoria teatrului la Conservatorul Regal de Muzică și Artă Dramatică din București, de unde a fost pensionată. Arestată în 1951, a petrecut un an și șapte luni la Jilava și la Ghencea. După detenție, a avut domiciliul obligatoriu în comuna Costești de lângă Târgu Frumos până în 1954.
Alice Voinescu, Amintiri. Fragment din conferința difuzată în 13 septembrie 1943, emisiunea "Universitatea Radio", ciclul "Amintiri". Înregistrare privată realizată în 1957 de profesorul Ion Lucian Murnu. Fragmente difuzate în premieră în emisiunea "Saeculum", 23 ianuarie 1970, redactor: Nicolae Florescu.