Itzhak Perlman = bucuria Muzicii , o izbândă a Vieţii în slujba Artei....

Născut în 31 august 1940, Itzhak Perlman ilustrează portretul unui învingător, care a reuşit să depăşească obstacolele destinului său. La vârsta de patru ani s-a îmbolnăvit de poliomielită , ceea ce i-a afectat pentru întreaga viaţă membrele inferioare. A început studiul violinei la Academia de muzică din Tel-Aviv - oraşul său natal - sub îndrumarea unui pedagog format la şcoala din Sankt Petersburg. Avea 10 ani când apărut într-un prim concert public, în Israel şi la acea vârstă a atras atenţia celebrului Isaac Stern, care l-a sprijinit apoi pentru a-şi continua pregătirea în Statele Unite. Astfel, la Julliard School din New York Itzhak Perlman i-a avut ca profesori, din 1958, pe faimoşii dascăli ai multor decenii: Ivan Galamian şi Dorothy DeLay (cea care i-a avut printre ultimii săi studenți şi pe Liviu Prunaru,în urma câştigării unui important concurs !) Se pare că acea perioadă nu a fost una uşoară pentru foarte tânărul muzician care a cântat adesea prin hoteluri pentru a-şi rotunji venitul.

Chiar dacă debutul său la Canegie Hall din New York, în 1963, a fost unul strălucitor, se consideră că adevărata carieră internaţională a lui Itzhak Perlman a început în anul următor, după ce a cucerit premiul I la Concursul Leventritt şi au urmat angajamente alături de marile orchestre americane, de dirijori precum Carlo Maria Giulini, de pianişti precum Vladimir Ashkenazy (cu care a susţinut recitaluri de sonate)…

La 20 de ani, revine în Israel pentru un turneu glorios şi înscrie noi repere importante pe harta apariţiilor sale solistice şi camerale, succesul dela Londra, în 1968, fiind extraordinar. Din acea perioadă datează şi o înregistrare fantastică a Cvintetului "Păstrăvul" de Franz Schubert, realizată de tineri artişti (intraţi în legendă !!!)care au concertat în Israel, în epoca războiului: Itzhak Perlman - la vioară, Pinchas Zukerman - la violă, Jaqueline Du Pré - violoncel, Daniel Barenboim - pian şi Zubin Mehta - la contrabas. (Romantism într-o autentică vibraţie stilistică, flacără artistică, strălucire a tonului, bucuria de a făuriMuzica împreună, modul exemplar de a asculta partenerii- iată doar câteva dintre atributele acelor imagini sonore !)

Din 1975, Itzhak Perlman a inclus în activitatea sa permanentă şi latura pedagogică, la Brooklyn College din New York. Printre discipolii săi s-a numărat și David Garett, care vorbește cu multă prețuire și căldură despre Profesorul și Omul Perlman. Recent, pe coperta revistei The Strad Itzhak Perlman mărturisea: "Individuality is someting that you cannot teach"!

Peste ani, Maestrul a apărut adesea și în dubla ipostază de solist și dirijor al unor celebre colective orchestrale, cariera continuând strălucitor și prin intermediul baghetei.

Itzhak Perlman a fost unul dintre destul de rarii violonişti ai generației sale preocupaţi şi de explorarea unui repertoriu mai puţin cunoscut, de la lucrări contemporane la pagini mai apropiate de genul aşa-zis "lejer" sau la muzica de film, discografia sa uriaşă cuprinzând mai tot ceea ce se consideră "de bază" în literatura concertantă şi camerală a instrumentului său. Elogiile adresate acestui mare artist se întrec în superlative; poţi fi sau nu de acord cu maniera sa de a "vedea şi auzi", de a "reface" viziunea compozitorului darcred că sunt foarte rare cazurile în care versiunile lui Itzhak Perlmanlasă ascultătorul …indiferent ! Intr-un articol dedicat muzicianului se menţionau : dexteritatea sa "digitală"dublată de profunzimea inegalabilă a "feeling"-ului, tehnica împletită cu integritatea muzicală, patosul, "pasiunea pirotehnică" ce alternează cu pulsaţia palpabilă, personală a sunetului său…

Dacă despre Paganini s-a spus că era egocentric, despre Itzhak Perlman se scrie deseori reflectându-se altruismul - atât în privinţa tinerilor instrumentişti cât şi în felul în care militează în favoarea persoanelor cu dizabilităţi… In mai toate fotografiile sau secvenţele filmate, Itzhak Perlman apare zâmbind, deschis, comunicând prin expresie, cuvinte şi muzică. Citeam undeva că darurile sale muzicale native numără şi o voce frumoasă, care i-a permis să participe la o înregistrare a operei Tosca de Puccini , sub bagheta lui James Levine. Dar o întreagă lume - nu numai "cea muzicală" -cunoaşte în primul rând glasul violinelor sale: după Stradivarius-ul pe care a cântat înainte, a rămas fidel aceluiaş lutier, achiziţionând în 1986 celebrul "Le Soil" (datat 1714), vioara lui Yehudi Menuhin…

Daniel Harding - "un vrăjitor cu o baghetă de dirijor"!

Ultima transmisiune live de la Amsterdam cu Daniel Hardind dirijând Dvorak la pupitrul Orchestrei Regale Concertgebouw mi-a confirmat această impresie... El modelează sonoritățile ansamblului atât de precis, de viguros, alternând stări, palete expresive cu un dinamism remarcabil... Harding nu se consideră un "partener comod" pentru cei aflați în fața sa pe scenă dar rezultatul interpretativ justifică exigențele sale !

In 31 august Daniel Hardingîmplinește 40 de ani. Are deja în urmă o carieră de peste...2 decenii în compania unora dintre cele mai importante colective muzicale de pe mapamond, pe afișe celebre, în stagiunile simfonice dar și de operă, în mari Festivaluri și în turnee de amploare.

S-a născut la Oxford, a cântat mult la trompetă în orchestre de tineret, a studiat doar un an la Cambridge căci angajamentele de nerefuzat au apărut de timpuriu.

La 18-19 ani se aflase deja la pupitrul Orchestrei Simfonice din Londra iar mai înainte îi fusese încredințată conducerea ansamblului lui Simon Rattle la Birmingham, la 21 de ani dirija Filarmonica din Berlin (fiind și asistentul lui Claudio Abbado),

iar la 30 a deschis stagiunea operei La Scala, înlocuindu-l pe Riccardo Muti !

Harding este principalul dirijor oaspete la London Symphony Orchestra din 2006, director muzical la Orchestra Radiodifuziunii din Stockholm din 2007, are colaborări și atribuții la câteva colective din Japonia, a primit titlul de "dirijor laureat pe viață" la Orchestra de Cameră "Gustav Mahler" și în iunie 2015 a fost numit Director Muzical la Orchestre de Paris, post pe care îl va prelua începând cu stagiunea viitoare ! A mărturisit că această numire îl onorează dar că îl și impovărează prin responsabilitățile pe care le impune coordonarea acestui ansamblu "rezident" al noii și mult discutatei "Philharmonie" din Paris.

Pentru că activitatea sa este atât de intensă în ultima perioadă pe scenele cele mai prestigioase ale lumii, Fila de calendar din 27 august, de la orele 20, aduce în prim plan un moment recent al vieții muzicale internaționale, în care Daniel Harding a colaborat tot cu faimosul colectiv din Amsterdam: strălucitoarea Suită din muzica baletului "Petrușka" . Partiturile lui Stravinski sunt un prilej de demonstrare a fanteziei și științei unui dirijor, a modului său de a exploata virtuozitatea ansamblului dar și de a construi (prin jocul liniilor și volumelor sonore) arhitecturi și dramaturgii, culori și nuanțe, un întreg univers expresiv. "Petrușka" este - categoric - deosebit de ...ofertantă sub aceste aspecte !