Elena Văcărescu (n. 21 septembrie 1864, București - d. 17 februarie 1947, Paris) - scriitoare, cea dintâi femeie din România care a fost primită în Academia Română; a primit de două ori premiul Academiei Franceze.

Elena Văcărescu citeşte Testament de Ienăchiţă Văcărescu. Alături de Je veux dormir, Flueraşul și Primăvara amorului de Iancu Văcărescu, este cea mai veche înregistrare din Fonoteca de Aur, copiată de pe un disc imprimat la Sorbona la 20 mai 1913 pentru Muzeul Cuvântului (înfiinţat în 1911). Discurile pe care este imprimată vocea Elenei Văcărescu au fost descoperite în 1980 de către publicista Maria Moscu, iar custodele arhivei fonografice din Paris, Marie France Calas, a făcut posibilă transpunerea lor pe bandă de magnetofon. Înregistrările au fost difuzate pentru prima dată în ediţia din 12 iulie 1980 a emisiunii "Fonoteca de Aur", care i-a avut ca invitaţi pe Maria Moscu şi Marie France Calas, redactor: Iulius Ţundrea. Înregistrare pe bandă magnetică, inclusă Fonoteca de Aur a Radiodifuziunii Române, copiată în Arhiva digitală (inv. I-CD-19).

Transcriem mai jos conţinutul acestui fragment audio:

"Vechea şi stră­lucita familie boierească Văcărescu, din care cu mândrie mă trag, a dat ţării trei poeţi: Alecu, Ienăchiţă şi Iancu Văcărescu. De Ienăchiţă Văcărescu voi spune mult cunoscutul lui Testament: «Urmaşilor mei Văcăreşti/ Las vouă moştenire/ Creşterea limbei româneşti/ Ş-a patriei cinstire.»"

Elena Văcărescu citeşte Flueraşul.

Elena Văcărescu citeşte Je veux dormir.