Între 27 și 31 decembrie, puteți asculta de la ora 10.00, cele 20 discuri considerate de realizatorii noștri cele mai semnificative dintre cele difuzate în premieră pe parcursul anului 2018. Selecția a fost realizată din cele peste 100 de titluri disponibile pe site-ul proiectului Discurile anului 2018, fără o ierarhie între aceste 20 discuri, prezentate mai jos în ordine alfabetică, după numele protagoniștilor.

Pianistul Leif Ove Andsnes - lucrări de Jean Sibelius

Apreciat de critici și iubit de public pentru eleganța și forța sa expresivă, pentru interpretările profunde și înclinate spre introspecție, pianistul Leif Ove Andsnes în vârstă de 48 de ani, are o bogată activitate concertistică. De asemenea, proiectele discografice ale sale îl recomandă ca unul dintre cei mai activi și apreciați muzicieni ai momentului, el înregistrând până acum zeci de albume cu lucrări din zone stilistice diverse. Pianistul norvegian, un excepţional interpret al repertoriului romantic, a primit de-a lungul timpului, pentru realizările sale discografice, nu mai puțin de șase premii Gramophone. La începutul anului 2018 a lansat discul dedicat pieselor pentru pian solo de Jean Sibelius, un gen de repertoriu care pune în evidență sonoritățile pastelate și maniera de interpretare poetică a pianistului. Este un album de excepție, pe care vi-l recomand fără rezerve. Îl veți putea asculta în 27 decembrie 2018.

Larisa Clempuș

Pianista Martha Argerich și dirijorul Seiji Ozawa - Beethoven

Un disc apărut la casa Decca pe 2 februarie 2018; Simfonia I și Concertul nr.1 pentru pian și orchestră de Beethoven, cu pianista Martha Argerich și Orchestra de Cameră din Mito, dirijor Seiji Ozawa.

Dirijorul japonez Seiji Ozawa are 82 ani; Martha Argerich, 76 ani - acesta este primul disc pe care-l realizează împreună. Însă legăturile Marthei Argerich cu Japonia sunt foarte strânse: de 19 ani, la Bepu, un oraș din sudul Japoniei, are loc festivalul Martha Argerich, unde, anul acesta, ansamblu se numără printre invitați această orchestră de cameră din Mito, un alt oraș japonez, aflat pe coasta de est a țării. Seiji Ozawa este din 2013 director general al acestei orchestre din Mito care s-a impus prin calitate și proiectele interesante pe care le-a derulat.

De altfel, calitatea orchestrei este foarte ușor de sesizat și în înregistrările de pe acest disc. Sigur, starul indubitabil este pianista Martha Argerich, un adevărat fenomen; la 76 ani, ea are spiritul unei adolescente, așa cum sesiza și un cronicar de la revista Gramophone, apreciere valabilă și pentru dirijorul Ozawa. Perlaj perfect, discurs minunat dozat între spiritul partiturii și o nuanță personală, momente de piano care te lasă fără suflare, un tempo năvalnic în partea a treia, controlat în cele mai mici detalii: Martha Argerich este, indubitabil, una dintre cele mai mari pianiste care au trăit vreodată.

Concertul nr.1 pentru pian și orchestră de Beethoven, vineri, 28 decembrie. 

Cristina Comandașu 

 Integrala simfoniilor de Johannes Brahms cu Daniel Barenboim și Staatskapelle din Berlin

Un album lansat în 14 septembrie 2018 sub sigla ">Deutsche Grammophon, difuzat în premieră la Radio România Muzical pe 15 septembrie.

Impecabilă alcătuire sonoră, ce beneficiază de experiența uriașă a acestui ilustru dirijor, și a uneia dintre cele mai vechi orchestre europene care afișează cu mândrie anul 1570 ca moment de început al activității sale. Desigur, Daniel Barenboim este dirijorul care nu mai are nevoie să demonstreze acuratețea viziunii, implicit a afirmațiilor sale. Iar pentru această nouă integrală, singur declară faptul că a privit spre trecut, spre înregistrările lui Fritz Steinbach, urmașul lui Hans von Bulow și al lui Richard Strauss, cărora însuși Brahms le-a indicat tempo-urile și frazările pe care le-a dorit, s-a raportat și la Toscanini, Fritz Busch, și Wilhelm Furtwangler. Și a rezultat o versiune în tempo-uri moderate, de un romantism atât de profund încât unii comentatori susțin că Daniel Barenboim are în mod fericit curajul de a se exprima pe această linie deplin romantică într-o lume din ce în ce mai analitică.

Prin ce se individualizează această nouă versiune - printr-un sunet atât de frumos și minuțios modelat , prin detalii, nuanțe infinitezimale și mai ales, suntem atenționați prin finalurile de frază, atât de rafinat puse în pagină. Intuim și înțelepciunea senectuții, o mai mare căldură, o mai evidentă detașare către un plan subiectiv. Sunt momente de o mare frumusețe, de un mare rafinament, și nu doar în planul dinamicii, de admirat în integralitate.

Selecțiuni de pe acest album pot fi ascultate pe 31 decembrie, la Radio România Muzical.

Marina Nedelcu

Mezzosoprana Cecilia Bartoli - Vivaldi

Un album lansat pe 23 noiembrie, difuzat în premieră pe 3 decembrie, când notam: "Cine a fost măcar o dată la Veneția și s-a lăsat fermecat de spiritul acestui oraș unic, recunoaște cu ușurință în muzica lui Vivaldi acest univers dulce-amar, atât de bine ilustrat de aria din opera Il Giustino. Virtuozitate absolut strălucitoare - nu poți să nu te lași impresionat de aria din opera La Silvia, în care Bartoli imită o pasăre, cum nu poți să nu rezonezi la atmosfera melancolică din Il Giustino.

Critica internațională a semnalat prin articole elogioase apariția acestui disc, remarcând frumusețea vocii lui Bartoli, liniile ample de susținere, virtuozitatea, dar și emoția artistică pe care o suscită audiția acestor arii, care nu sunt doar prilej de etalare a unor aspecte tehnice, ci dincolo de acestea, un mod suprem de a face și a simți muzica. Pentru că acesta este, de fapt, marele atu al lui Bartoli - modul cum știe să facă muzică, slujită de o voce de aur și o minte strălucită. Spectaculoasă, sensibilă, cu idei mereu noi, Bartoli a scris deja istorie și, iată, continuă să o facă."

Selecțiuni de pe acest album, sâmbătă, 29 decembrie.

Cristina Comandașu

Dirijorul Gabriel Bebeșelea - Pastorala-fantezie și oratoriul Strigoii de George Enescu

Un disc lansat în România pe 1 septembrie, cuprinzând lucrări înregistrate în premieră mondială, ambele semnate de George Enescu, de Orchestra Radiodifuziunii din Berlin: Pastorala-fantezie pentru orchestră mică din anul 1899 și oratoriul Strigoii din 1916. În 10 septembrie, când am prezentat în premieră acest album, notam: "O realizare culturală importantă: restituirea a două lucrări enesciene, opusuri care demonstrează, încă o dată, că George Enescu compozitorul rezervă încă multe surprize și că, în general, interesul pentru muzica lui George Enescu este din ce în ce mai pronunțat, la nivel internațional. Felicitări lui Gabriel Bebeșelea, pentru implicarea în descoperirea, cercetarea, interpretarea și promovarea acestor lucrări."

În 30 decembrie, Pastorala-fantezie va fi difuzată la Radio România Muzical.

Cristina Comandașu

Violonistul Joshua Bell - albumul "Scottish Fantasy"

A atras atenția în mod deosebit lumii muzicale și discul Max Bruch - Scottish Fantasy, realizat de violonistul american Joshua Bell, în dublă ipostază de solist și dirijor al Academiei St.Martin in the Fields - un album apărut sub sigla Sony în 6 iulie și deja nominalizat la premiile Grammy. Albumul debutează chiar cu Fantezia scoțiană de Max Bruch, de fapt un concert de factură romantică într-o formă liberă, urmată desigur de Concertul în sol minor. Dincolo de calitatea demersului violonistic, care în cazul lui Joshua Bell nu mai are nevoie de nici o confirmare, privim acest material în integralitatea sa. De această dată, dirijorul Joshua Bell are ocazia de a experimenta noi modalități de comunicare cu orchestra pe care o conduce de pe scaunul concert-maestrului. Se adâncește asupra unor detalii de interpretare, intrări, nuanțe, frazări pe care doar în calitate de solist nu a avut întotdeauna ocazia să le reliefeze raportându-se la o orchestra sau alta.

În ceea ce-l privește, este prima versiune pe disc a Fanteziei scoțiene de Max Bruch, o lucrare pe care a admirat-o din copilărie în versiunea lui Jascha Heifetz. O interpretează cu un sunet plin, robust, vibrat, recreând atmosfera demnă de romanele lui Walter Scott. Remarcați spre exemplu, introducerea în nuanțe funebre și modul în care vioara apare în scenariu, aidoma unui arc luminos care preschimbă totul în jur ."În nici o altă piesă pentru vioară, nu există un început mai magic" , declară Joshua Bell.

Selecțiuni de pe acest album, luni, 31 decembrie.

Marina Nedelcu

Pianistul Seong Jin Cho - lucrări de Claude Debussy

Anul 2018 a fost, printre altele, și anul Debussy, compozitorul stins din viață în urmă cu 100 ani. Au fost mai mulți pianiștii care i-au dedicat discuri, însă cel care m-a impresionat cel mai mult a fost pianistul sud-coreean Seong Jin Cho, cel care câștiga în 2015 premiul I la Concursul Chopin de la Varșovia, lansându-se astfel pe orbita vedetelor. Pe 17 noiembrie 2017, el a lansat un album Debussy, prezentat în premieră la Radio România Muzical pe 22 ianuarie 2018.

Seong Jin Cho a studiat la Conservatorul din Paris, între 2012 și 2015, cu Michel Beroff. A fost, evident, un prilej de a aprofunda interpretarea muzicii franceze, cea impresionistă, în special. Pe precedentele sale discuri, Seong Jin Cho a înregistrat Chopin, însă aș spune că mi se pare încă mai bun în interpretarea muzicii lui Debussy: un tușeu și un perlaj ieșite din comun, superbe nuanțe de piano, capacitatea de a crea imagini eterate - Seong Jin Cho se dovedește a fi un mare pianist, matur, interiorizat și plin de surprize.

Selecțiuni de pe acest album, sâmbătă, 29 decembrie.

Cristina Comandașu

Arii de Händel în interpretarea contratenorului Franco Fagioli

Un album lansat în 12 ianuarie 2018, difuzat în premieră între 12 și 16 februarie. Franco Fagioli este, la ora actuală, cel mai bun interpret al creaţiei handeliene, recunoscut pentru ambitusul excepţional al glasului său ce se întinde pe trei octave, dar şi pentru perfecţiunea agilităţilor vocale. Georg Friedrich Handel - spune artistul argentinian - "este compozitorul care m-a impresionat dintotdeauna. "Îmi place să cred - mai spune Fagioli - că Handel a fost compozitorul care a ştiut să-şi pună sufletul în sujba muzicii." Entuziasmul cântăreţului pentru creaţia handeliană este molipsitor pentru ascultător. Splendoarea barocului radiază şi în cele 12 arii alese pentru acest album. De altfel, Franco Fagioli crede că acestea sunt cele mai frumoase arii din toată creaţia lui Handel. Pentru incursiunea sa în opera handeliană, artistul argentinian i-a avut parteneri pe membrii ansamblului baroc Il Pomo d'Oro. "Să lucrezi cu aceşti instrumentişti este minunat, pot spune că suntem împreună pentru a interpreta această muzică extraordinară pe care o redescoperim cu fiecare interpretare." - a spus Franco Fagioli.

Jeanine Costache

Re-composed by Peter Gregson: Bach - Cello Suites

Dintr-o altă generație, și cu o altă viziune - violoncelistul și compozitorul scoțian Peter Gregson propune o nouă lectură asupra Suitelor pentru violoncel solo de J.S.Bach - o apariție a lunii octombrie sub sigla Deutsche Grammophone. Peter Gregson este cea mai recentă achiziție a renumitei case de discuri, care a mai lansat în decursul timpului albume cu acest profil - amintesc Recomposed by Max Richter - Vivaldi: The Four Seasons. În versiunea lui Peter Gregson ascultăm Suitele pentru violoncel solo de Bach pentru un ansamblu de cinci violoncele, sintetizator, la care se adaugă desigur instrumentul solist. Aflăm și faptul că la înregistrarea acestui album, cei cinci violonceliști au fost plasați la distanță unul de celălalt, de asemenea și prin utilizarea sintetizatorului creându-se mai multe planuri sonore.

Haina sonoră pe care o alcătuiește acest tânăr artist este de o modernitate evidentă - pe linia minimalismului, a unor structuri repetitive, cu unele accente ambientale, fără a agresa cu nimic discursul bachian în sens armonic. Se păstrează profunzimea, aura meditativă, mai mult decât atât asistăm la o îmbogățire a sonorităților de natură orchestrală (și electronică) ce variază și împlinesc la nivel melodic și armonic ceea ce a compus cu 300 de ani în urmă Bach. Cu alte cuvinte putem admira un tânăr talentat din secolul XXI cântând muzica lui Bach în stilul propriu.

Selecțiuni de pe acest disc, luni, 31 decembrie.

Marina Nedelcu

Orchestra Simfonică din Pittsburgh, dirijor Manfred Honeck - Simfonia a III-a de Beethoven

text-align: justify; background-image: initial; background-position: initial; background-size: initial; background-repeat: initial; background-attachment: initial; background-origin: initial; background-clip: initial;">Recent au fost anunțate nominalizările la premiile Grammy de anul viitor: printre nominalizări, la categoria - înregistrări orchestrale - discul semnat de Orchestra Simfonică din Pittsburgh, condusă de Manfred Honeck, cu Simfonia a III-a de Beethoven. Am prezentat în premieră acest disc apărut pe 21 septembrie, într-o ediție a emisiunii Music box din 5 noiembrie, și iată ce notam atunci: "De-a lungul timpului, am prezentat la Radio România Muzical toate discurile apărute în seria Fresh! a casei Reference Recordings cu Orchestra Simfonică din Pittsburgh și dirijorul care o conduce de 10 ani, austriacul Manfred Honeck. Discuri de o valoare excepțională, cu o captare tehnică de o calitate ieșită din comun, toate înregistrări din concert - discul prezentat în acest articol este al nouălea apărut în această serie care a debutat în 2013.

Acesta nu face excepție de la această regulă, aș putea spune, a calității excepționale pe care a impus-o Manfred Honeck. Interpretarea lui pentru Simfonia a III-a de Beethoven ne face să redescoperim, parcă, această lucrare atât de des cântată și care s-a bucurat de-a lungul timpului de versiuni de referință. Honeck, minuțios cercetător al partiturii beethoveniene, ne prezintă o viziune care înglobează cercetări istorice, viziunea sa proprie de muzicien profund cunoscător al muzicii din spațiul germanic, totul ordonat într-o construcție impresionantă, fără nicio fisură, susținută de o orchestră foarte maleabilă, cu un sunet deosebit de cald și compact. Și ceea ce contează, cred, extrem de mult, este că dincolo de profesionalism, idei și tehnică, Honeck aduce emoție, trăire, o conexiune invizibilă cu ascultătorul, chiar și printr-o înregistrare de disc. Trebuie neapărat ascultată această versiune pe un aparat performant, rupt de orice altă activitate - pentru a putea trăi, cu adevărat, acest univers creat de muzica lui Beethoven în interpretarea unei orchestre formidabile a timpurilor noastre, conduse de cel pe care unii îl numesc unul dintre cei mai mari, dacă nu cel mai mare dirijor al contemporaneității. Recomand în special celebra parte a doua, marșul funebru și momentul polifonic din finalul acestei tulburătoare părți."

Cristina Comandașu

 Violonistul Daniel Hope - albumul "Journey to Mozart"

Un album lansat de Deutsche Grammophon pe 9 februarie, difuzat în premieră la Radio România Muzical pe 26 februarie. ">Daniel Hope ne oferă o viziune a lui Mozart dincolo de standardul foarte comercial pe care l-au impus bomboanele Mozart; practic, o reinterpretare a acestui compozitor despre care ni se părea că știam totul, dar despre care realizăm, de fiecare dată când îi ascultăm lucrările, că ne scapă printre degete. Daniel Hope atinge foarte precis tema Mozart: un geniu a cărui muzică pare să vină de dincolo de orice e tipic uman, care reușește să dea o formă ideală emoțiilor umane, dar o persoană care ni se pare foarte caldă și apropiată. Această dihotomie între Mozart - geniul rece și omul cald, transpare, cred, atât de bine, din interpretarea lui Hope și a Orchestrei de Cameră din Zurich: are și parfumul autentic al interpretărilor de secol XVIII și dar și căldura și inventivitatea tipice oamenilor de astăzi.

Daniel Hope ne oferă posibilitatea de a înțelege mai bine timpul în care a trăit Mozart, acest secol al XVIII-lea atât de fecund în istoria omenirii, nu doar în istoria muzicii. De aceea, a inclus pe acest album lucrări ale altor compozitori care l-au anticipat pe Mozart, așa cum este Christoph Willibald Gluck, născut în anul 1714 și stins din viață cu doar 4 ani înaintea lui Mozart, în 1787, creatorul operei clasice, care l-a inspirat de altfel și Mozart. Din creația lui Gluck apar pe acest album Dansul furiilor și Dansul spiritelor binecuvântate din opera Orfeu și Euridice. Apoi, facem cunoștință cu muzica lui Josef Myslivecek, compozitor ceh care a fost prieten cu Mozart, care scrie într-un foarte elegant stil clasic. Iar în fine, ascultăm o romanță pentru vioară și orchestră de Johann Peter Salomon, cunoscut drept unul dintre marii impresari ai finalul de secol al XVIII-lea și început de secol XIX, el însuși violonist, cu o importantă activitate în Anglia, cel care, de altfel, a introdus în Albion creația lui Mozart. Se pare că el este cel care a dat Simfoniei 41 titlul "Jupiter".

Selecțiuni de pe acest album pot fi ascultate pe 27 decembrie.

Cristina Comandașu

"Light eternal - The Choral Music of Morten Lauridsen"

Într-un clasament afectiv se poate include și acest album înregistrat în Austria de Corul de Cameră al Europei și ansamblul "I Virtuosi Italiani", conduse de Nicol Matt, cu Morten Lauridsen la pian. Regăsim aici câteva dintre cele mai valoroase creații semnate de acest autor premiat de doi dintre președinții Statelor Unite ale Americii într-o retrospectivă a carierei sale componistice la care se adaugă două prime audiții mondiale. Nu a apărut întâmplător, este un album aniversar care își propune să omagieze personalitatea uriașă a lui Morten Lauridsen, acum în vârstă de 75 de ani.

Muzica sa, ancorată desigur în limbajul contemporan, transmite o formă de seninătate, contemplă relațiile armoniose dintre sunete, care iată în plin secol XXI se articulează fără teama de a fi respinse de constrângerile originalității cu orice preț, a impunerii unui limbaj sonor propriu. Și totuși acest limbaj cu nuanțe personale există în cazul lui Morten Lauridsen, însă se manifestă la nivel catharctic, are darul de a provoca o întoarcere către sine a celui care se lasă în voia "baghetei" sale. Morten Lauridsen, un autor cu evidente preocupări de natură spirituală, (trăiește pe o insulă din arhipelagul San Juan) a reușit performanța de a repune muzica corală pe harta preferintelor publicului larg din toată lumea, omagiat prin acest album apărut sub sigla Deutsche Grammophon.

Selecțiuni de pe acest album, pe 31 decembrie, la Radio România Muzical.

Marina Nedelcu

Violoncelistul Sheku Kanneh Mason - albumul "Inspiration"

În ianuarie 2018, tânărul violoncelist britanic Sheku Kanneh Mason, unul dintre cei mai bine cotați tineri muzicieni ai momentului, a lansat albumul său de debut intitulat, ">">"Inspiration". Discul, înregistrat împreună cu Orchestra Simfonică din Birmingham condusă de dirijoarea lituaniană Mirga Grazinyte Tyla, cuprinde lucrări din creaţia unor compozitori romantici sau de secol 20, unele fiind aranjamente pentru ansambluri camerale sau pentru violoncel şi orchestră. Piesa centrală a albumului este Concertul nr. 1 op. 107 în Mi bemol major de Dmitri Şostakovici, una dintre cele mai dificile lucrări din repertoriul dedicat violoncelului. Sheku Kanneh Mason a câştigat premiul BBC Young Musician of the Year în 2016 interpretând chiar acest concert în compania Orchestrei Simfonice BBC, la Barbican Hall din Londra. Iar anul trecut, artistul a revenit pe aceeaşi scenă pentru a prezenta din nou lucrarea compozitorului rus, fiind elogiat de critici pentru tehnica superbă, elocvenţa şi expresivitatea sa.

Sheku Kanneh Mason are o ascensiune artistică fulminantă în ultima perioadă. În luna mai a acestui an, el a cântat la evenimentul monden al anului, nunta regală dintre Meghan Markle și Prințul Harry. De asemenea, a susținut concerte alături de ansambluri renumite ca Orchestrele Simfonice din Birmingham, Barcelona, Seatle şi Atlanta, Tonhalle din Zurich, Filarmonicile din Liverpool şi Louisiana. Albumul este redifuzat de Radio România Muzical pe 28 decembrie.

Larisa Clempuș

Pianistul Florian Mitrea - albumul "Following the river"

 Unul dintre cele mai apreciate discuri semnate de interpreți români în acest an este albumul "Following the River" înregistrat de Florian Mitrea, un pianist talentat, cu o carieră în plină ascensiune, născut la Bucureşti şi stabilit din 2008 în Marea Britanie. Discul cuprinde piese inspirate de muzica folclorică est-europeană laică sau religioasă. Pe broşura care însoţeşte discul său, Florian Mitrea scrie: «Unele dintre amintirile care îmi sunt dragi sunt nopţile fierbinţi de vară petrecute pe o barcă în inima Deltei Dunării, ascultând şoaptele delicate ale sălciilor şi ciripitul îndepărtat al păsărilor şi numărând stelele de pe cer. Am fost fascinat de Dunăre de când mă ştiu. Misteriosul fluviu uneşte popoare din Europa Centrală şi cea de Est, purtând poveştile lor, cântecele, dansurile, bucuriile şi tristeţile lor. Timp de mulţi ani am fost absorbit de acest univers muzical încântător şi discul Following the river este rezultatul împletirii dintre educaţia mea muzicală clasică şi interacţiunile din copilărie cu muzicienii din popor. Sper ca acest album să transpună ascultătorii într-o călătorie la fel de poetică şi tumultoasă ca însăşi viaţa». Albumul "Following the River" include lucrări de Paul Constantinescu, Sigismund Toduță, Radu Paladi, Franz Schubert și Franz Schubert, un repertoriu bine construit, care pune în valoare sensibilitatea și abilitățile tehnice impresionante ale pianistului Florian Mitrea. Un album pe care-l puteți (re)asculta pe 27 decembrie.

Larisa Clempuș

Orchestra Simfonică din Boston, dirijor Andris Nelsons - Simfoniile a IV-a și a XI-a de Șostakovici

Printre nominalizările la premiile Grammy de anul viitor, recent anunțate, la categoria înregistrări orchestrale regăsim și dublul album semnat de Orchestra Simfonică din Boston, dirijor Andris Nelsons, cu Simfoniile a IV-a și a XI-a de Șostakovici. Un album apărut pe 6 iulie, difuzat în premieră pe 2 și 9 iulie, când scriam: "În 2015, când a pornit acest proiect, Andris Nelsons și Orchestra Simfonică din Boston și-au propus să înregistreze simfoniile de a a cincea la a zecea de Șostakovici - de aceea, proiectul s-a și numit 'Șostakovici în umbra lui Stalin'. Între timp, casa Deutsche Grammophon și artiștii au convenit să extindă proiectul la integrala celor 15 simfonii de Șostakovici - era de așteptat, după ce primele două discuri din serie, cu simfoniile a X-a, a V-a, a VIII-a și a IX-a, au primit două premii Grammy în ani succesivi, în 2016 și 2017 - adică la ultimele două ediții.

Și iată acum un nou disc din această serie de un "scandalos succes", cum a fost numită de Sunday Times: cu simfoniile a IV-a și a XI-a de Șostakovici.

Sunt înregistrări din concerte live susținute de Orchestra Simfonică din Boston, condusă de Andris Nelsons, dirijorul leton de 39 ani, o veritabilă vedetă a muzicii clasice de astăzi, care conduce două dintre cele mai importante orchestre din dincoace și de dincolo de Oceanul Atlantic - Gewandhaus din Leipzig și această Orchestră din Boston, parte a grupului "Big Five" al celor mai reprezentative orchestre americane.

Simfonia a XI-a, cu subtitlul "Anul 1905", a fost scrisă în anul 1957; reflectă într-un mod aproape cinematografic revoluția care a avut loc în acel an în Rusia țaristă și care a fost unul dintre puținele evenimente sociale neconfiscate ideatic de propaganda comunistă - sau cel puțin, nu în măsura în care au fost alte astfel de evenimente. Au existat și alte comentarii - Șostakovici este născut în anul 1906, iar simfonia ar reflecta frământările generației sale, trecută prin două războaie mondiale și prigoana comunistă cumplită, mai ales cea din vremea lui Stalin. Simfonia a XI-a are o desfășurare aproape cinematografică: patru părți intitulate Piața Palatului, 9 ianuarie, Memorie eternă și Clopotul de alarmă.

Iar interpretarea Orchestrei Simfonice din Boston, condusă de Andris Nelsons subliniază încă mai mult acest aspect cinematografic al simfoniei, evocând în culori foarte proaspete frământările unui început de secol XX ale cărui evenimente au, încă, o puternică reverberație și aici, în România."

Simfonia a XI-a de Șostakovici - duminică, 30 decembrie, la Radio România Muzical.

Cristina Comandașu

Bach cu pianistul Vikingur Olafsson

Un album apărut pe 7 septembrie, difuzat în premieră pe 29 octombrie. Bach în viziunea lui Vikingur Olafson este extrem de emoționant, într-un mod care mie mi-a evocat foarte pregnant cultura nordului și peisajele islandeze: sonoritate de cristal, foarte multă emoție mustind sub o perfecțiune ce poate părea glacială. Vikingur Olafsson cântă Bach pentru sensibilitatea secolului XXI într-un mod foarte convingător și plin de semnificații.

"> text-align: justify; background-image: initial; background-position: initial; background-size: initial; background-repeat: initial; background-attachment: initial; background-origin: initial; background-clip: initial;">O selecție foarte interesantă din Bach pe acest CD: sunt preludii și fugi foarte cunoscute, preludii de coral de asemenea celebre în transcripția pentru pian, dar și invențiuni la două voci mai rar abordate sau acea fantezie și fugă catalog 904, flamboiantă, care încheie albumul. Însă punctul de climax cred că-l reprezintă interpretarea Concertului catalog 974 după Marcello, cu acea serafică și absolut încântătoare parte a doua, imposibil de uitat.

Selecțiuni de pe acest album, sâmbătă, 29 decembrie.

Cristina Comandașu

Pianistul Murray Perahia - sonate de Beethoven

Sonata lunii și Sonata Hammerklavier pe acest disc, apărut la Deutsche Grammophon pe 9 februarie 2018, pe care l-am recenzat în 12 februarie, când notam despre Sonata op.106 Hammerklavier: Un uriaș pianist și o interpretare antologică a acestei atât de provocatoare sonate din creația lui Beethoven. Fără îndoială, o interpretare născută din experiența impresionantă a acestui muzician care a împlinit 70 ani și pentru care detaliul este atât de important. Este atât de rar să întâlnești o înregistrare din care să nu vrei să schimbi niciun sunet, care să fie perfectă fără a fi lipsită însă de viață. Sau care, dimpotrivă, să păcătuiască prin prea mult: tempo, vibrație sau trăire. Iar acest disc este una dintre aceste pietre rare, un mod de a face filosofie asupra vieții folosindu-te exclusiv de sunete."

Sonata Hammerklavier, pe 30 decembrie, la Radio România Muzical

Cristina Comandașu

Pianistul Mihai Ritivoiu - albumul de debut

Mihai Ritivoiu, unul dintre cei mai apreciați pianiști tineri ai momentului, a lansat la finalul 2017 discul său de debut, care cuprinde Preludiu, Coral şi Fugă de Cesar Franck, Sonata nr. 1 op. 24 de George Enescu şi Sonata în si minor de Franz Liszt. În broşura care însoţeşte discul, Mihai Ritivoiu spune: "În alegerea repertoriului pentru albumul meu de debut, m-am simţit atras de trei lucrări care, deşi diferite, transcend graniţele muzicii pentru pian, fie că vorbim de sonorităţile care aproape imită orga şi clopotele în Preludiu, coral şi fugă sau texturile orchestrale din sonatele de Enescu şi Liszt.".

Ascultându-l pe pianistul Mihai Ritivoiu, veți descoperi cu siguranță un muzician complet, echilibrat și profund, care știe să transmită emoție, având o inteligență muzicală ieșită din comun. Puteți (re)asculta acest album pe 28 decembrie.

Larisa Clempuș

Dirijorul Michael Tilson Thomas și Orchestra Simfonică din San Francisco - integrala simfoniilor de Robert Schumann

La începutul anului 2018 a apărut un set de discuri cu integrala simfoniilor de Robert Schumann în interpretarea Orchestrei Simfonice din San Francisco și a dirijorului Michael Tilson Thomas. Albumul cuprinde ">">">înregistrări live, din cadrul unor concerte reflectate cu entuziasm în cronicile specialiştilor nord-americani. Apreciate de criticii de la San Francisco Chronicle drept magnifice, aceste imprimări pun simfoniile lui Schumann într-o viziune tradiţională, echilibrată, cu un deosebit control dinamic, care aminteşte de versiunile unor dirijori ca Herbert von Karajan, Riccardo Muti sau Wolfgang Sawallish. Despre aceste lucrări simfonice, dirijorul Michael Tilson Thomas spune: "Inspirat de poeţii şi compozitorii romantici, pe care i-a iubit, Schumann a creat simfonii care spun poveşti muzicale. Ele nu urmează un program clar, ci sunt drame interioare. Fie că sunt exploratoare sau inspiră siguranţă, exaltare sau relaxare, melancolie sau veselie, aceste lucrări strălucitoare sunt un teren propice pentru emoţii răscolitoare. Schumann se mişcă între lumi sonore diferite în simfoniile sale. Unele secţiuni sunt cu adevărat masive şi sonore. Altele au pasaje solistice sau camerale, sugerând cântece ale muzicii săteşti. Deci, cum pot fi toate aceste idei variate redate de orchestrele compacte şi ample specifice romantismului?" Dirijorul Michael Tilson Thomas însuşi răspunde: "Ideea mea este de a varia în permanenţă numărul de instrumentişti implicaţi în interpretare. În funcţie de situaţia muzicală, orchestra se poate transforma dintr-un ansamblu masiv într-unul cameral".

Albumul Schumann înregistrat de Orchestra Simfonică din San Francisco a fost nominalizat la Premiile Grammy, categoria cea mai bună interpretare orchestrală. În 10 februarie 2019 vom afla dacă acest album va câștiga premiul Grammy, în cadrul ceremoniei de la Staples Center din Los Angeles. Albumul poate fi (re)ascultat la Radio România Muzical pe 27 decembrie.

Larisa Clempuș

Pianistul Daniil Trifonov - albumul "Destination Rachmaninov. Departure"

Regăsim pe acest disc lansat pe 12 octombrie Concertele cu numerele 2 și 4, înregistrate alături de Orchestra Simfonică din Philadelphia, dirijor Yannick Nezet Seguin, dar și lucrări pentru pian solo scrise sau transcrise de Rahmaninov.

"> background-image: initial; background-position: initial; background-size: initial; background-repeat: initial; background-attachment: initial; background-origin: initial; background-clip: initial;">În 15 octombrie, când am prezentat în premieră acest album, scriam: "Destination Rachmaninov - un album în două părți, cuprinzând integrala concertelor pentru pian și orchestră de Rahmaninov: nu întâmplător, Daniil Trifonov a alăturat pe fiecare disc un concert celebru și unul mai puțin cunoscut. Pentru primul volum, a alăturat celebrissimul concert nr.2 cu rar cântatul concert nr. 4. Trifonov mărturisește că acest concert nr. 4 de Rahmaninov este de fapt, preferatul său; o lucrare terminată în 1926 care demonstrează că Rahmaninov a fost permeabil la influențele muzicale ale timpului - de la romantismul pur al concertului nr. 2, descoperim în concertul nr. 4 o lume diferită, cu accente moderne, însă creionată cu același mare talent de melodist, specific lui Rahmaninov. Este o partitură ce merită să fie cântată mai des, așa cum remarca și dirijorul Yannick Nezet Seguin. De altfel, cred că o bună parte din reușita discului pe care-l ascultați astăzi se datorează acestui dirijor și formidabilei lui orchestre din Philadelphia - un ansamblu care răspunde imediat la orice intenție, care susține solistul în discurs, fiind un partener de dialog sensibil și foarte eficient. O orchestră mare, un solist pe măsură și un dirijor, indubitabil, printre cei mai importanți ai contemporaneității noastre - rețetă sigură pentru succes, așa cum este, într-adevăr, și înregistrarea Concertului nr. 4 op. 40 în sol minor pentru pian și orchestră de Serghei Rahmaninov."

Concertul nr.4 pentru pian și orchestră de Rahmaninov, duminică, 30 decembrie, la Radio România Muzical.

Cristina Comandașu