"Cu clasă și caracter, nostalgic, acest album este coloana sonoră perfectă pentru vară" - spun reprezentanții casei Decca despre The Fellini Album, lansat pe 7 iunie, semnat de Filarmonica della Scala din Milano, dirijor Riccardo Chailly.

Și, într-adevăr, pentru cei care iubesc Italia și muzica bună, acest album este de neratat: suite extrase din coloane sonore semnate de Nino Rota pentru filmele lui Federico Fellini. Vom asculta la Radio România Muzical, pe 12 august, de la ora 19.00, muzici din filmele Amarcord, Otto e mezzo, La Dolce vita și Il Casanova di Federico Fellini.

Nino Rota, compozitorul italian care a trăit între anii 1911 și 1979, a fost un adevărat fenomen: unul dintre cei mai cunoscuți creatori de muzică de film ai secolului XX, colaborator al unor regizori legendari - Federico Fellini, Luchino Visconti, Franco Zefirelli, Francis Ford Coppola. Puțini mai știu astăzi că Nino Rota a fost considerat un copil-minune: a scris primul său oratoriu la vârsta de 11 ani. A fost încurajat de dirijorul Arturo Toscanini să studieze în Statele Unite ale Americii, unde și-a desăvârșit educația muzicală, cu studii de compoziție și dirijat. Mai mult decât în muzica pe care o numim generic clasică, Nino Rota și-a găsit însă posibilitățile depline de exprimare în coloanele sonore pentru film și teatru, acolo unde a folosit tot mijloacele muzicii clasice, îmbogățite cu un simț perfect al creionării de imagini sonore asociate celor vizuale. Unul dintre marile sale succese a fost muzica filmului Otto e mezzo din 1963 pentru care a obținut, de altfel, premiul Nastro Argento pentru cea mai bună coloană sonoră; s-a scris că muzica filmului este cea care a salvat întreaga peliculă, aducând coerență și unitate întregului artistic.

Unul dintre marile merite ale acestui album este, cred, acela că readuce la viață, pentru generațiile de azi, filmele lui Fellini și muzica lui Nino Rota, emblematice pentru Italia anilor '50-70, cu atmosfera lor de neuitat. Poate că sunt mulți dintre cei care astăzi au până în 30 ani, care nu au văzut niciodată emblematicul film La dolce vita din 1960, cu scena sa de neuitat în care eroina principală, interpretată de Anita Eckberg, iese udă din Fontane di Trevi din Roma. Iar pentru cei care nu sunt prea interesați de film, doar muzica de pe acest album este foarte interesantă: într-o vreme când experimentele în muzica cultă păreau să ajungă la apogeu, Nino Rota scria o muzică atât de sensibilă și evocatoare, cum este cea din muzica filmului La dolce vita. În plus, interpretarea unei orchestre de calibru, cum este cea a teatrului Scala din Milano, impune un standard greu de atins de alte înregistrări ale muzicilor lui Nino Rota.

Albumul a obținut deja aprecieri importante la nivel internațional: un Diapason d'or din partea revistei Diapason și cronici elogioase. 'Un album plin de interpretări pe care atât dirijorul, cât și orchestra le înțeleg; muzicieni iubesc, cu adevărat, această muzică și pe compozitorul ei" - scrie BBC Music Magazine. "E nostalgie în fiecare măsură" punctează și revista Gramophone.

Între alte albume altfel pentru vară, într-adevăr, propunerea lui Riccardo Chailly este de neratat: o muzică ușor accesibilă, însă de mare clasă, o interpretare plină de pasiune a unei orchestre performante, și mai ales, această atmosferă dulce-amară latină pe care o cunoaștem foarte bine și o gustăm. Un album nu doar vară, ci pentru toate zilele noastre cu cer senin care vor urma.