Acum o lună se menționau cele cinci decenii de la stingerea din viață a marelui dirijor, pianist și compozitor Constantin Silvestri, la Londra…

In 2013 Radio România Muzical marca centenarul nașterii sale printr-o evocare - maraton, difuzînd câteva dintre înregistrările legendare ale maestrului plecat definitiv din România în 1958. Ce puține mi s-au părut atunci materialele documentare pe care le-am avut la dispoziție încercând să urmăresc firul complicatei existențe a Maestrului!

Vă mărturisesc că am constatat cu satisfacție că în ultimii ani s-au adunat noi pagini, volume și apariții discografice consacrate biografiei și activității acestui extraordinar muzician al cărui prestigiu internațional a rămas - decenii de-a rândul - prea puțin cunoscut publicului de pe aceste meleaguri.

Legendarul dirijor, compozitor şi pianist român Constantin Silvestri (1913-1969) a deţinut consecutiv posturile de dirijor permanent al orchestrelor Filarmonicii din Bucureşti, Radiodifuziunii Naţionale, Operei Române. A realizat premiera bucureșteană a operei Oedipe de George Enescu, a semnat numeroase prime audiții pentru melomanii bucureșteni, a lăsat impresii puternice unor generații de iubitori ai muzicii… A fost comparat cu Herbert von Karajan şi Sir John Barbirolli, iar pentru mulți - dincolo de performanțele sale artistice - Silvestri a rămas dirijorul care a transformat Bournemouth Symphony Orchestra din Anglia dintr-un colectiv musical "de provincie" într-o orchestră cu reputaţie internaţională în perioada 1961-1969, cât s-a aflat la pupitrul acesteia.

Pianist și compozitor de mare talent, Constantin Silvestri avea o impresionantă cultură a stilului interpretativ, bazată nu numai pe harul său artistic ci și pe o cunoaștere profundă a fenomenului muzical, a științei scriiturii și interpretării artei sunetelor. Nu gestica sau prestanța sa dirijorală seimpuneau atenției ci rezultatul sonor care captiva, fermeca auditoriul…

Intr-o succintă notă biografică se specifică faptul că între 1959 şi 1961 Silvestri a trăit la Paris; a locuit de altfel frecvent și după aceea în capitala Franței, oraș în care a revenit pentru a dirija principalele ansambluri simfonice, fiind foarte prețuit în cadrul stagiunilor Orchestrei Radiodifuziunii Franceze sau celebrei "Orchestre de la Société des Concerts du Conservatoire de Paris". De Paris se leagă și distincțiile care au răsplătit câteva dintre înregistrările sale: Premiul Academiei Charles Cross pentru discul cu Simfonia a IX-a de Dvorak şi Grand Prix du Disque pentru Dixtuorul de Enescu.

Inregistrări discografice realizate chiar "Sous le ciel de Paris" în 1958, propunerile repertoriale ale ediției din 28 martie a emisiunii (difuzată în reluare sâmbătă, de la 16,30) aduc în prim plan lucrări emblematice ale componisticii franceze: cele Trei schițe simfonice "Marea" de Claude Debussy, Poemul simfonic "Ucenicul vrăjitor" de Paul Dukas și "Bolero"-ul de Maurice Ravel. Iar ca fundal sonor al începutului emisiunii (în care pianistul Valentin Gheorghiu revine cu câteva mărturii despre Constantin Silvestri, alături de care a și debutat la Paris) momente din Preludiul la după amiaza unui faun de Claude Debussy, o altă înregistrare realizată în Franța de dirijorul născut în România în 1913, la pupitrul Orchestrei Societății de Concerte a Conservatorului din Paris.