Prin 1896 Gustav Mahler mărturisea că un posibil titlu pentru această monumentală simfonie - considerată după unele statistici cea mai amplă creație de gen (scrisă probabil până la finalul secolului XIX) ar fi "Pan", autorul aducând în atenție două semnificații ale acestui cuvânt în limba greacă: nu doar numele zeului pe care îl asociem deobicei cântului la nai ci și o noțiune care ar putea fi definită prin "Totul" ...

Un tot cu o puternică amprentă subiectivă reliefată și prin subtitlurile acordate celor 6 părți ale lucrării, subliniind un pregnant dialog cu natura... Dar Mahler a renunțat la aceste trimiteri când a încredințat partitura tiparului.

Andres Orozco-Estrada - cutezanța tinereții și tradiția școlii vieneze

Faptul că tânărul dirijor Andres Orozco-Estrada - noul dirijor-șef al Orchestrei Radiodifuziunii din Frankfurt - vine cu amprenta pregătirii sale muzicale vieneze este considerat un atu de bun augur pentru cutezătorul gest al programării uriașei Simfonii nr.3 de Gustav Mahler. Dacă spectaculozitatea repertoriului a fost definitorie pentru afișul său din decembrie 2014 (pendulând între romantism și modernitate) de această dată încercarea pare să se afle sub semnul....rezistenței! A susține un asemenea discurs expresiv, a-i găsi forța conducătoare, energia latentă, puterea de seducție, profunzimea rostirii dincolo de complexitatea scriiturii mahleriene - iată doar câteva dintre aspectele acestei provocări interpretative la care vă invităm să fiți nu numai martori prin transmisiunea directă a concertului preluat de la Frankfurt în 6 februarie, de la ora 21 sub genericul "Scena europeană".

Nathalie Stutzmann

Ca o "ruptură " într-un șir de recitaluri cu ciclul "Călătorie de iarnă" de Schubert în care apare și la Amsterdam și la Bruxelles (la Muziekgebouw sau la Teatrul "La Monnaie") Nathalie Stutzmann se oprește pentru cele 3 concerte de la Frankfurt cu Simfonia a III-a de Mahler, o versiune la care participă și Corul de băieți al Domului din Limburg și vocile feminine din Corul Europa din Frankfurt.

Un nume mult vehiculat ani de-a rândul într-o zonă a repertoriului de muzică mai veche dar și cu deschideri spre contemporaneitate, Nathalie Stutzmann apare în ultima perioadă nu numai ca solistă vocală cu un registru grav remarcabil, cu un timbru bogat, maleabil stilistic, ci și dirijând ansambluri vocal instrumentale (a constitiut de altfel și un colectiv de muzicieni alături de care apare frecvent). Este de altfel anunțată în aprilie pe podiumul dirijoral al Orchestrei Simfonice din Valencia, iar în mai la Teatre des Champs Elysees, dirijând Orchestra de cameră din Paris.

Am ascultat-o acum peste două decenii într-un recital cameral cu pagini romantice, în contextul unui festival de mare prestigiu, emoția marcându-i evoluția interpretativă atunci; în timp, personalitatea acestei muziciene s-a definit din ce în ce mai convingător, robustețea glasului câștigând și prestanță expresivă și culoare, demonstrând preocupările sale de cercetător în domeniul stilului abordat, de la Vivaldi, Bach, Handel la Honegger, de la Mozart la Schubert sau Schumann, de la Șostakovici la Magnard.

În direct de la Frankfurt, un Mahler de neratat: vineri, 6 februarie, de la ora 21.00.