Numai cu asemenea deziderat de viaţă (destăinuit în revista Făt-Frumos la 1 septembrie 1915, în primul său text), "Să te odihneşti de muncă prin muncă", a putut trece prin cei 73 de ani George Enescu...Numai astfel a înţeles să-şi împlinească pasiunea pentru muzică în multiplele ei forme de manifestare.

Interpretul...

Fie că s-a materializat în cântul la vioară pentru care şi-a impus voinţa încă de la 4 ani - şi este cunoscută istoria viorii de jucărie primită atunci de la tatăl său, dar pe care a aruncat-o în foc dintru început, forţând astfel primirea alteia, una autentică. A urmat o viaţă de violonist de primă statură internaţională.

Fie că s-a concretizat în cântul la pian - iar memoriile celor care l-au admirat în această postură păstrează pentru eternitate admiraţia faţă de un artist desăvârşit şi pe clapele alb-negre. Sunt cunoscute povestirile despre felul cum reproducea pe claviatură partituri dintre cele mai complexe...

Fie că s-a îndreptat spre baghetă - iar amintirile celor care s-au aflat în orchestre când Enescu era la pupitru se probeaza fără eforturi prin înregistrările păstrate, oglinzi fidele ale unui meşteşug consistent pătruns de cunoaşterea stilistică aprofundată.

Profesorul...

Fie că s-a întrupat în arta pedagogică - şi este suficient să vorbim despre "elevul" Yehudi Menuhin, ca să exemplificăm eficacitatea acestei arte, dar mulţi alţi muzicieni l-au căutat spre a fi ajutaţi a înţelege cum anume să interpreteze un opus sau altul.

Compozitorul...

Şi în fine, dar nici pe departe în ultimul rând, fie că s-a întruchipat în creaţie (sau mai ales acolo, căci a fost domeniul pe care l-a considerat cel mai important pentru împlinirea personală), George Enescu s-a aşezat în Pantheonul celor care au pus o importantă piatră de temelie la construirea unui limbaj artistic inovator, la dezvoltarea artei sunetelor în secolul al XX-lea. A făcut-o nu cu gândul la sine, ci, generos prin structură, după ce şi-a şlefuit datele native în şcoli de prestigiu din Europa, a dorit cu înverşunare să dăruiască celor de-acasă fructele acestei proprii dezvoltări, muncind cu ardoare să ridice şi în ţara sa arta la nivel occidental.

Creatorul de şcoală muzicală românească...

A forat în sufletul de artist al românului pentru a-i găsi specificul şi a militat pentru a-l imortaliza în muzica noastră academică, a căutat subtilităţile melosului popular şi le-a rafinat în propria-i creaţie - de la începuturile citând din muzica lăutărească la rafinamentul sferturilor de ton din Oedipe - , dând imbold şi confraţilor de a afla alte soluţii viabile. Mai mult, a iniţiat premii de compoziţie cu care a înnobilat creaţiile cele mai îndreptăţite în acest sens, finanţându-le din banii săi. A luptat pentru constituirea unei autentice bresle a compozitorilor (şi se află între cei care au făcut să se nască la noi Uniunii Compozitorilor).

Iată argumente suficiente ca în fiecare an la 19 august să ne amintim de George Enescu, iar mijloacele noastre ne favorizează când vrem să punem în evidenţă mai ales calităţile de interpret şi compozitor. Îl vom redescoperi pe parcursul celor 235 de minute violonist (cântând Bach) sau dirijor ori pianist-acompaniator, în opusuri proprii, iar ca autor îl aflăm interpretat astăzi de valoroşi artişti români şi străini.

Vă invit, aşadar să ne fiţi alături vineri, 19 august de la ora 13,05 într-o ediţie specială dedicată Maestrului muzicii româneşti.