Regina-Mamă Elena a României, la naştere Principesa Elena de Grecia şi Danemarca (n. 3 mai 1896, Atena - d. 29 noiembrie 1982, Lausanne, Elveția), a fost soția Principelui moștenitor Carol al României (viitorul rege Carol al II-lea) și mama Regelui Mihai I al României.

Vă propunem o mărturie sonoră a Majestăţii Sale Regele Mihai I al României, despre mama sa, Regina Elena a României .

Extras din interviul cu M.S. Regele Mihai I al României, realizat de Mariana Conovici (Radio România – Colectivul de Istorie Orală) în 11 aprilie 2008, la Palatul Elisabeta şi publicat în albumul omagial dedicat celebrării celor 90 de ani ai M.S. Regele Mihai I al României: În slujba voastră în toate timpurile. Mesaje şi convorbiri radiofonice ale M.S. Regele Mihai I al României, 1989-2010 (Bucureşti, Editura Casa Radio, 2011), un proiect al Serviciului Patrimoniu Cultural și Arhive

Redăm mai jos transcrierea documentului sonor:

Mariana Conovici: Am mai discutat despre oamenii care v-au „învăţat – să punem ghilimele de rigoare – meseria“ de rege, şi anume această datorie a dumneavoastră permanentă faţă de România. Dar cine v-a învăţat, Majestate, să fiţi credincios, să deveniţi creştin? Se poate învăţa credinţa în Dumnezeu?

M.S. Regele Mihai I al României: Asta a venit din partea mamei mele. Este foarte curios lucrul acesta, pentru că surorile ei, fraţii ei [din Grecia] au avut o educaţie, pe de o parte grecească şi, pe de altă parte, englezească. Aşa că partea grecească, cum ei sunt ortodocşi, ca şi noi, erau foarte convinşi de spiritul acesta creştin. Partea englezească era mai mult partea morală şi viaţa dreaptă. Combinaţia dintre astea două eu am căpătat-o de la dânsa tocmai în anii în care tata nu mai era aici, acei aşa-zişii cei şapte ani de acasă. Eram singur cu ea, pe tatăl meu nici nu-l mai cunoşteam, ştiam că era ceva vag, în vânt, dar eram prea mic ca să înţeleg mare lucru, asta a venit mai târziu. [Educaţia creştină] mi-a rămas de atunci! Iar chestiunea asta pentru ţară, eram prea tânăr ca să înţeleg lucrurile acestea, asta a venit mult mai târziu, când s-a întors ea aici, în 1940. Atunci am mers în plin, că aveam probleme aşa de complicate, că dacă nu credeai în ceva, era bucluc. […] Ajungi în viaţă să ai nişte crize grave personale şi dacă nu ai ceva în spate ca să te rezemi, ce faci? Şi se destramă toată viaţa, tot! Şi dacă nu aş fi avut acest sentiment [creştin] din partea mamei mele, cred că înnebuneam! Fiindcă asta este ceva pe care poţi să te rezemi.

Mariana Conovici: În perioada exilului, dumnevoastră, ca fiinţă, aţi trecut printr-o asemenea criză mai gravă, o criză personală?

M.S. Regele Mihai I al României: Da, sigur, asta a fost o perioadă destul de lungă. Întâi de toate, mama mea a trebuit să plece, nu ştiam prea multe detalii. Pe urmă, puteam s-o văd de două ori pe an, ceea ce îmi reîncărca bateriile. Toată perioada cu tatăl meu aici a fost un fel de criză permanentă, fiindcă îmi lipsea teribil mama mea, iar căldura pe care o aveam de la ea nu o găseam aici deloc. Aşa că pe asta mă rezemam eu seara, când îmi spuneam rugăciunile.

Mariana Conovici: Cine v-a învăţat să spuneţi rugăciuni, Majestate?

M.S. Regele Mihai I al României: Mama. „Tatăl nostru“ pe româneşte l-am învăţat de la profesorii noştri. Şi [mai era] o rugăciune englezească pe care o ştiu de când eram mic.

Mariana Conovici: În momente de cumpănă, dumneavoastră vă rugaţi bunului Dummnezeu?

M.S. Regele Mihai I al României: Asta în special seara, când mă culcam.

Mariana Conovici: V-a ajutat de multe ori, Dumnezeu?

M.S. Regele Mihai I al României: Ca să spun aşa, chiar la 23 august. Că a ieşit cum a ieşit, eu am spus că asta a fost mâna lui Dumnezeu, că [dacă ar fi survenit] cel mai mic accident ar fi fost bucluc şi pentru mama mea, şi pentru mine, şi pentru ţară.

Durată: 3'57''