Hora staccato este lucrarea care l-a făcut celebru pe Grigoraş Dinicu. Datorită acestei capodopere sonore, ce a făcut înconjurul lumii, numele compozitorului român a ajuns în toate dicţionarele şi enciclopediile muzicale universale. De la lăutarii noştri de seamă şi până la clarinetistul de jazz Benny Goodman, flautistul James Galway, trompetistul Hakan Hardenberger sau violonistul Jascha Heifetz - Hora staccato a rămas în inimile tuturor interpreţilor ca o lucrare originală de o irezistibilă exuberanţă expresivă ce valorifică potenţialul folcloric lăutăresc.

Grigoraş Dinicu a fost tipul de artist capabil să-i cânte pe Bach, Beethoven sau Paganini, dar în acelaşi timp, să scoată în relief frumuseţea şi înţelesul consistent ascunse de anonimul creator în hore, doine şi cântece. La Grigoraş Dinicu nu a existat hotar între muzica clasică şi cea populară, el a adus-o pe cea din urmă din taverna periferică, unde a încercat protipendada să o condamne şi a impus-o pe undele radioului sau pe scena Ateneului. Încă din primul an de existenţă a radioului, la 20 decembrie 1928, taraful violonistului Grigoraş Dinicu s-a auzit la microfon, iar ca solist al Orchestrei Radio a debutat în mai 1934, sub conducerea lui Ionel Perlea în Concertul de vioară de Max Bruch. Şi de atunci până la apusul carierei radioul i-a fost un partener de nădejde.