Pagini din repertoriul secolului XX, muzică de Rahmaninov și Dohnányi în interpretarea Orchestrei Regale Filarmonice din Liège dirijate de Gergely Madaras

Trecerea de la secolul romantic la perioada modernă nu s-a făcut peste noapte. Diversitatea vocilor ce puteau fi auzite în finele secolului al XIX-lea și începutul secolului XX nu reiese din cărțile de istoria muzicii, acum, la mai bine de un secol distanță, însă cu o enciclopedie și câteva cunoștințe de matematică putem afla că unii dintre cei mai importanți compozitori ai canonului european au fost contemporani. Tradiția componistică europeană înregistrează câteva nume centrale ce activau la începutul secolului XX, însă puțini au și astăzi celebritatea de care se bucură Serghei Rahmaninov. Pe de altă parte, Ernö Dohnányi este unul dintre numele ce încă trebuie redescoperite, chiar și în cercurile specialiștilor. Amândoi, însă, au semnat foarte multă muzică bună de care ne vom putea bucura vineri, 23 februarie, începând cu ora 21:00, pe frecvențele postului nostru.

Concertul nr. 2 op. 18 în do minor pentru pian și orchestră de Serghei Rahmaninov este prima lucrare din programul serii, un indubitabil șlagăr al muzicii clasice, o pagină ce se bucură de ubicuitatea pe care compozitorul nici nu o visa, probabil, când a început să o compună. În 1900, după trei ani de depresie cauzați de premiera Simfoniei nr. 1, Rahmaninov a început să compună această binecunoscută pagină concertantă - rezultatul neîndoielnic al terapiei prin hipnoză pe care compozitorul a încercat-o la insistențele familiei. Iată, rezultatele vorbesc de la sine, deoarece încă mai ascultăm paginile semnate de creatorul rus, la mai bine de un secol de la acele momente de cumpănă pentru el. Solistul serii va fi pianistul rus Denis Kozhukhin, laureat al mai multor competiții internaționale de mare calibru, un muzician excelent care va traduce cu siguranță partitura lui Rahmaninov într-un mod elocvent și plin de tâlc.

Simfonia a II-a de Ernö Dohnányi este un opus de dimensiuni impresionante, fără a fi, însă, lipsit de caracterul jovial și plin de naturalețe pe care compozitorul, născut în 1877, le-a îmbinat cu sonorități inspirate de marii creatori de simfonii ai romantismului târziu și modernismului timpuriu. Vom recunoaște în mod clar influențele lui Richard Strauss sau ale lui Gustav Mahler, pe lângă Johannes Brahms sau Johann Sebastian Bach - după cum vom putea auzi în partea finală a acestei pagini pe care compozitorul maghiar a semnat-o la finalul celui de-al Doilea Război Mondial, revizuind-o în anii '50. Puținele înregistrări ce s-au bucurat de lansări discografice sunt, probabil, doar picături în oceanul de posibile interpretări ale unei lucrări atât de unice, astfel că transmisiunea directă de vineri, 23 februarie, este o ocazie de a asculta această pagină, interpretată de Orchestra Regală Filarmonică din Liège, dirijată de Gergely Madaras.

Muzică din prima jumătate a secolului trecut, deci, la Radio România Muzical, într-un program dedicat pe jumătate unui opus extrem de cunoscut, pe jumătate unei lucrări cântate prea puțin - acestea alcătuiesc, însă, un program ce ne arată frumusețea vieții, chiar și în perioadele cele mai întunecate ale istoriei în general sau ale vieții în particular.

Petre Fugaciu