"Opera este cunoscută sub titlul "Nunta lui Figaro" şi reluarea producţiei lui Richard Eyre din 2014, la MET, a distribuit un bariton foarte îngrijit în rolul titular: Mihail Petrenko. Cu toate acestea, după spectacolul de aseară  (n.r. 27 februarie 2016), se poate spune că ar fi fost mult mai corect ca opera să se fi numit "Nunta ... Susannei": de vreme ce Anita Hartig - care a întruchipat-o pe Susanna - i-a "furat" lui Figaro supremaţia în spectacol. Fără să iasă din caracterul personajului ei, soprana română Anita Hartig a adus pe scena MET-ului un plus de intensitate, şarm şi chiar eleganţă - într-o producţie, altfel, destul de forţat transpusă în anii 1930 - reuşind să strălucească, într-un anume fel, până şi în uniforma ei de slujnicuţă. A cântat cu graţie, explorând dinamica personajului cu mare fineţe şi a rostit textul, cu un deosebit fler" (Financial Times, 28 februarie 2016)

Mi-au plăcut mult aceste rânduri şi abia aştept să verific, împreună cu invitata mea, marea soprană Maria Slătinaru Nistor, sâmbătă, 26 martie,  în transmisiune directă, veridicitatea lor; când Anita va cânta din nou Susanna, alături de bas-baritonul Mihail Petrenko - Figaro, primul lui rol important la MET! - dar şi de soprana americană Amanda Majescki - cea care a fost Contesa Almaviva şi în 2014, bas-baritonul venezuelean Luca Pisaroni - un maestru al repertoriului mozartian, care a debutat la MET cu 10 ani în urmă - şi minunata mezzosoprană americană Isabel Leonard - un "produs" de succes al programului Lindemann Young Artists Development pentru Teatrul "Metropolitan" din New York - revenind în această stagiune cu Cherubino, dar şi cu Rosina din "Bărbierul din Sevilla".

Anita Hartig, vedeta de mâine a MET-ului ...

... a debutat la Metropolitan Opera House din New York în 2014: cu rolul Mimi din "Boema" pucciniană, rol cu care-şi făcuse în 2012 debutul şi la Teatro alla Scala din Milano. Şi absolut toţi au fost fascinaţi de expresivitatea vocii ei (este o soprană lirică plină!), de prezenţa ei scenică delicată, dar în acelaşi timp puternică, memorabilă.

Am avut ocazia să o văd şi eu acolo: în cel de-al treilea spectacol al seriei. Să vorbesc cu ea, să o aud cântând, să o aplaud. Şi, mai ales, să fiu martora predicţiilor fabuloase făcute în jurul ei - în comentariile celor de la Radio Metropolitan Opera International sau cele ale tenorului Vittorio Grigolo - partenerul Anitei în "Boema".

Apoi, a cântat la MET rolul Micaela din opera lui Bizet "Carmen" - alături de Anita Rachvelishvili şi Aleksandr Antonenko - în care, din nou s-a făcut remarcată "prin vocea sa vibrantă şi culoarea întunecată a timbrului, deosebit de potrivit personajului cântat"(New York Times, 1 martie 2014 )

Iar în actuala stagiune, a revenit la MET cu rolul Liu în "producţia Zeffirelli" (1987) a operei lui Puccini, "Turandot"- toată luna ianuarie! - şi, din 25 februarie, cu Susanna din "Nunta lui Figaro", roluri pentru care a primit - pe lângă aplauze, ovaţii la scenă deschisă şi cronici favorabile - de curând, un loc al ei la...celebrul "Panou de onoare" - celebrul panou cu fotografii din foyer. Ceea ce reprezintă, nici mai mult nici mai puţin, decât următoarea afirmaţie: Anita Hartig este vedeta de mâine a MET-ului...