Ne simțim confortabil într-un univers familiar nouă dar ne place și să călătorim pentru a descoperi peisaje noi, locuri sau lucruri despre care - poate - doar am auzit , pentru a ne îmbogăți bagajul cultural, pentru a cunoaște cât mai mult din cee ace natura s-au oamenii au modelat, construit, creat de-a lungul timpului.

O asemenea încercare de a deschide și alte orizonturi de cunoaștere ale repertoriului musical făurit pe parcursul multor secole ale istoriei muzicii vă propun prin intermediul genericului pe care îl reluăm din această săptămână în serile de marți, de la ora 19: Cabinetul de curiozități.

O primă ediție vă re-aduce în atenție nume de mare prestigiu în viața muzicală mondială și rămase în istorie cu aureola unor portrete legendare de interpreți extraordinari. Să nu uităm că spre finalul secolului XIX și începutul veacului XX circulația informației jurnalistice a crescut și ca viteză și ca volum iar "memoria" publicațiilor a pus la dispoziție și generațiilor următoare impresiile consemnate de cronicarii vremii. Era încă epoca admirației fără de margini la adresa virtuozilor - pe tărâmul artei vocale și instrumentale - dar și a celor care fascinau prin "mânuirea" unui "instrument" din ce în ce mai performant, mai amplu, mai complex și mai bogat în resurse: orchestra simfonică. Dacă puțin mai înainte podiumul dirijoral aparținea în general celor care scriau muzica respective (și mă refer aici mai ales la epoca marilor romantici) iată că a apărut pe afișe și o altă categorie de… vedete, a căror faimă a devenit din ce în ce mai… pregnantă: dirijorul cu aureola sa de făuritor de povești sonore pornind de la partitura scrisă de alții, ctitor de ansambluri simfonice sau "star" nomad prin marile centre muzicale ale lumii. Dar dincolo de aceste transformări ale statutului social și profesional al unora dintre artiștii implicați în viața muzicală pe parcursul deceniilor, tradiția stagiunilor de concerte a operat selecția creațiilor frecvent interpretate pe criterii variate, nu întotdeauna obiective și câteodată chiar greu de explicat; așa s-a așternut uitarea asupra multor opusuri care s-au bucurat de succes la vremea lor, așa au ieșit din circuitul international pagini pe care discografia actuală se străduiește (de cele mai multe ori benefic pentru publicul larg și cu eforturi considerabile pentru cei implicați în proiectele respective) să le restituie melomanilor… Este și cazul celor două lucrări pe care vi le propune Cabinetul de curiozități din 24 septembrie, de la ora 19 (în reluare duminică seara, de la ora 20).

Despre dirijorul Felix Weingartner von Munzberg - muzicianul năs cut pe teritoriul de astăzi al Croației în 1863 - istoria vieții muzicale consemnează că a fost semnatarul unor versiuni remarcabile asupra simfoniilor lui Beethoven, pe care le-a înregistrat în etape diferite ale carierei sale ( a trăit până în 1942), că a editat și promovat creațiile lui Hector Berlioz, că a fost un admirabil interpret wagnerian, că a renunțat la studiile de filozofie la Leipzig îndreptându-se definitive spre muzică la sfatul lui Brahms, că i-a urmat lui Mahler la conducerea Operei de Stat din Viena (pe atunci Opera Curții Imperiale)… Puțini mai stiu că a scris operă (opt titiluri), simfonii (șase la număr), concerte și multă muzică de camera. La România Muzical puteți asculta Poemul simfonic Das Gefilde der Seligen, opusul său 21, al cărui titlu este preluat de la tabloul din 1878 al pictorului romantic Arnold Boecklin. Această partitură de un romantism spectaculos a fost terminată cu câțiva ani înainte de 1900 și inclusă în proiectul integralei discsografice ale lucrărilor simfonice ale lui Weigartner cu Orchestra Simfonică din Basel condusă de Marko Letonja.

Efigia lui Ignacy Paderewski (1860 - 1941) este marcată de faima internațională a marelui pianist virtuoz, apreciat la superlativ în Europa dar și în America iar prestigiul artistului a fost pus și în slujba țării sale, Paderewski pledându-i cauza prin toate mijloacele (dar pe acest subiect voi insista în ediția următoare a emisiunii). Strălucirea pianisticii sale era legendară încât căpătase valoare de "etalon" al absolutului (dacă se poate vorbi despre un asemenea termen în lumea artei!!!) Compozitorul Paderewsky a lăsat mărturii ale virtuozității pianistului cu acest nume în opusuri precum al său Concert pentru pian și orchestra în la minor, pe care l-a înregistrat și britanicul Ian Hobson, alături de Sinfonia Varsovia, dirijată de Jerzy Maksymiuk.