"Enescu mi-a dat lumina care a ghidat întreaga mea existenţă. Va fi una dintre marile descoperiri ale secolului al XXI-lea. Enescu a fost cel care mi-a aprins imaginaţia, deschizându-mi o perspectivă în tumultul şi măreţia lui Bach. Enescu va rămâne pentru mine absolutul prin care eu îi judec pe alţii." - iată cum îl caracteriza pe compozitorul român faimosul violonist Yehudi Menuhin, una dintre legendele artei interpretative. Menuhin atrăgea atenţia, şi astfel, asupra mesajului enescian umanist situat poate chiar dincolo de altitudinea propriei sa creaţii componistice, una remarcabilă, cu nebănuite nuanţe şi profunzimi; o creaţie pe care Enescu a considerat-o drept cel mai fidel testament al său.

Muzica lui George Enescu - între universal şi parfumul românesc tradiţional, un limbaj de sinteză ce trece prin Bach, Beethoven, prin marii autori ai culturii muzicale franceze şi prin arta fără vârstă a lăutarilor români; un limbaj metamorfozat şi sublimat, de-a lungul deceniilor, către un modernism temperat, definit de esenţializare şi condensare.

Când Yehudi Menuhin anunţa, plin de speranţă, un secol al XXI-lea care să aducă revelaţia adevăratei descoperiri a lui Enescu, marele muzician era mai degrabă realist decât profetic. Ştia că muzica clasică are nevoie de reîmprospătări periodice, de redefiniri de paradigmă şi de fugă de locurile comune. Iar ultimele decenii înregistrează deja o adevărată translatare a centrului de greutate repertorial, noul clasicism devenind prima jumătate de secol XX. Kirill Petrenko, actualul dirijor principal al Filarmonicii din Berlin, şi-a deschis oficial noul mandat afirmând, într-o conferinţă de presă, că una dintre liniile prioritare în conceperea viitoarei stagiuni este promovarea unor autori relativ neglijaţi, de mare valoare, ai Europei centrale şi de est - între care Janáček, Enescu şi Joseph Suk. În tot acest context favorabil, eforturile constante de promovare făcute de Festivalul Internaţional "George Enescu" şi de muzicieni precum Cristian Mandeal, Horia Andreescu, Lawrence Foster sau Vladimir Jurovski dau deja roade. Celebrul Festival de la Salzburg de anul acesta i-a rezervat lui Enescu o întreagă serie de evenimente, între care şi o nouă montare a capodoperei "Oedipe" - iar evenimentul reprezintă, probabil, cea mai bună expunere a creaţiei sale din afara României de după trecerea în eternitate a compozitorului. Aşa încât, viitorul pare să sune bine.

Duminică, 18 august, de la ora 17,00, îl evocăm pe Enescu ascultându-i muzica în înregistrări de referinţă semnate de Enescu însuşi, în postura de dirijor, dar şi de Isaac Stern, Cristian Mandeal, Orchestra Filarmonicii "George Enescu", Orchestra Naţională a Franţei şi Orchestra Naţională Radio.