Puţine sunt personalităţile muzicii româneşti despre care se poate spune că au construit scena clasică de la noi aşa cum a făcut-o Mihail Jora, plecând de la o viziune în acelaşi timp solidă, multivalentă şi modernă. În cazul său, ca în cazul oricărui alt creator de pe terenul artei sonore, de altfel, timpul este esenţial şi-l defineşte pe planuri dintre cele mai diverse, la care îl raportează în primul rând publicul: cel contemporan lui şi, mai ales, cel ce-i validează opera în posteritate. Din perspectiva contemporanilor săi, Mihail Jora a fost compozitorul şi profesorul strălucit, cu studii în Germania şi Franţa, revenit în România pentru a ajuta la clădirea unora dintre instituţiile ei culturale fundamentale, în perioada interbelică: Academia Regală de Muzică (devenită, apoi, Conservatorul "Ciprian Porumbescu") şi Radiodifuziunea Română. Ulterior, timpul l-a plasat pe Jora printre clasicii fără vârstă ai muzicii românești, un modern european recunoscut ca atare de critica de specialitate. În ultimii ani, mari interpreți români afirmați mai ales în străinătate readuc în atenție, cu mult succes, valori ale componisticii autohtone între care și Mihail Jora. Exemplul lor merită și trebuie perpetuat: trebuie să cunoaștem timpul lui Mihail Jora care apropie: astfel apropiem publicul de azi de un capitol esențial ce ține de propria noastră identitate culturală modernă.

În 2 august, chiar la data când se împlinesc 130 de ani de la nașterea lui Jora, ne readucem aminte de el: de actualitatea gesturilor sale, dintre cele mai diverse, de modelul de verticalitate morală Mihail Jora și de ce e nevoie să facem în contul memoriei sale și al cunoașterii operei lui. Ni-l reamintim ca părinte al programelor muzicale Radio România, pe parcursul unui dialog cu muzicologul Olga Grigorescu, ca prezență consistentă în Arhivele securității, analizate de violonista și cercetătoarea Ioana Voicu Arnăuțoiu și discutăm, de asemenea, despre chestiunea delicată a patrimoniului material lăsat de artist și despre lipsa existenței unei case memoriale care să-i poarte numele cu pianista Ilinca Dumitrescu, cea mai autorizată voce în ceea ce privește moștenirea culturală lăsată de Mihail Jora.

Așa cum ne vom reaminti de Mihail Jora ascultându-i vocea, păstrată în Fonoteca de aur Radio România; o înregistrare document, unica imprimare a sa din câte se știe până în prezent evocându-l pe genialul său discipol Dinu Lipatti.

Mihail Jora, un clasic al muzicii românești, între cei mai influenți compozitori și mentori pe care i-am avut în secolul XX; desigur, ca și în multe alte cazuri, inclusiv cel al lui Enescu, rămân de acoperit, în sarcina noastră, numeroase dosare rămase deschise, în ceea ce-l privește, dar și altele care se cer deschise.