Ambiție și răsplată pe măsură

Haydn s-a născut la Rohrau, în 1732, a studiat harpa și a cântat în copilărie în corul de băieți al Catedralei Sf. Ștefan din Viena. A părăsit corul în momentul în care vocea i s-a schimbat și a început, ca autodidact, să studieze muzica diverșilor compozitori, instruindu-se pe măsură ce își clădea experiența muzicală. Avea 28 de ani atunci când a primit slujba la care visase - devenind capelmaistru al Curții Prințului Esterhazy. Astfel a început o perioadă de stabilitate financiară ce-i oferea compozitorului posibilități extraordinare de a experimenta și de a-și rafina arta. Slujba presupunea compunerea și aranjarea celor mai diverse tipuri de muzică - religioasă pentru capelă, muzică de camera pentru evenimente și operă pentru teatrul mare de pe imensul domeniu deținut de familia Esterhazy.

Papa Haydn la Esterhaza

Oportunitatea de a experimenta și de a câștiga experiență muzicală l-au ajutat pe Haydn să devină unul dintre cei mai importanți compozitori, principalul arhitect al formelor muzicale clasice - ca simfonia, cvartetul de coarde, sonata și concertul. Deși versiuni formale ale acestor genuri existau deja, Haydn a fost cel care le-a fixat și le-a promovat. Unul dintre elementele cheie prezente în toate aceste genuri muzicale este forma de sonată, folosită ca primă (și uneori ultimă) parte a unei creații ample. Rolul important al lui Haydn în dezvoltarea muzicii clasice, reputația sa în întreaga Europă, bogăția și diversitatea muzicii create de el pe parcursul anilor, precum și bonomia arătată în relațiile cu colegii săi muzicieni i-au adus compozitorului numele de "Papa Haydn".

Recunoașterea internațională

Haydn călătorea rar în afara domeniului familiei Esterhazy, deși a reușit să îl cunoască și să se apropie de Mozart în timpul unei vizite la Viena. Datorită unei vieți echilibrate și a unei stări generale de siguranță, Haydn a supraviețuit mai multor conducători ai familiei Esterhazy, iar în 1790 una dintre aceste schimbări i-au dat compozitorului posibilitatea să viziteze alte părți ale Europei, în special Londra, unde a descoperit creațiile lui Handel. În timpul unei alte vizite londoneze, Haydn a compus și a dirijat o serie de noi simfonii - cunoscute astăzi ca "londoneze". Un semn al recunoașterii pe plan european a fost momentul în care Napoleon, în timpul invaziei sale, a pus o gardă în jurul casei în care Haydn, bolnav, era imobilizat în pat. Cu siguranță Haydn ar fi fost de acord cu ultima creație cântată în onoarea sa - Recviemul de Mozart, interpretat în timpul ceremoniei sale de înmormântare.

Alte informații despre personalitatea lui Joseph Haydn, precum și câteva dintre cele mai reprezentative opusuri din catalogul creației sale - în rubrica "Compozitorul săptămânii" a emisiunii Arpeggio, începând de luni, 12 ianuarie, la ora 12.00.