Brahms este adesea considerat atât un tradiţionalist, prin aspiraţia spre echilibrul şi proporţia formei, cât şi un inovator, romantic prin atitudine şi sensiblitate. Muzica lui este adânc înrădăcinată în structurile şi tehnicile de compoziţie moştenite de la Bach şi Beethoven, fiind departe de ideea programatismului atât de utilizată în epoca romantică. Pornind de la aceste venerabile structuri germane, Brahms avansează, într-un idiom romantic, abordări îndrăzneţe pentru armonie şi melodie. Deşi muzicii lui Brahms i s-a reproşat şi faptul că este prea greu de cântat, prea academică, ascultătorii acelor vremuri spunând chiar că - ritmurile partiturilor le provoacă rău de mare - ea a reuşit să impresioneze şi să fie o sursă de inspiraţie pentru nume sonore ale muzicii din generaţia următoare, cum ar fi Edward Elgar sau Arnold Schönberg.

Născut în Hamburg (7 mai 1833), într-o familie luterană, Brahms a dus o viaţă lipsită de evenimente, călătorind destul de puţin. Tatăl său, contrabasist, este cel care a descoperit, pe când Johannes avea şase ani, că fiul său posedă un talent muzical extraordinar şi auz absolut. La 10 ani, Brahms cânta la pian în public, iar la 20 de ani compusese deja o serie de lucrări pentru instrumentul său preferat. Deşi nu s-a ostenit prea mult ca să-şi popularizeze muzica, a devenit un lider al scenei muzicale în Viena, acolo unde şi-a petrecut o mare parte din viaţa profesională şi unde de altfel a şi murit în 1897.

Recviemul german

Este lucrarea cu care Brahms a devenit celebru în toată Europa. Recviemul s-a cântat pentru prima dată în 1868, la Bremen, ulterior lucrarea fiind completată şi prezentată în noua formă, finală, un an mai târziu, la Leipzig. Textul în limba germană este extras din Biblia luterană.

În tinereţe a fost un bărbat frumos…

Toţi biografii susţin că sub aparenţa severităţii se ascundea o inimă de aur. Brahms era în tinereţe zvelt, cu părul blond, cu ochi de un albastru intens şi avea o voce înaltă care îl enerva. Cu trecerea anilor a devenit greoi şi şi-a lăsat o barbă respectabilă. Fuma mult şi avea un aspect neîngrijit. Nu îi plăcea să dea banii pe haine, iar pantalonii vechi, peticiţi, îi erau mereu prea scurţi. Avea obiceiuri modeste - mânca la restaurante ieftine şi îi plăcea cafeaua de la taverna lui preferată, "Ariciul roşu". Mersul ferm cu mâinile la spate şi obiceiul său zilnic de a bea cafea la localul amintit au atras atenţia presei vieneze care s-a amuzat, tipărind o caricatură în care Brahms apare în această postură de mers pe jos alături de un arici roşu. Cel mai mare lux pe care şi-l permitea Brahms era colecţia de manuscrise muzicale, printre care se găsea Simfonia în sol minor de Mozart sau partitura operei "Aurul Rinului" de Wagner.

Creaţie ...şi colaborări

Brahms şi-a înscris numele în istorie ca autor de muzică de cameră, concertantă, simfonică, vocal-simfonică. Îl recunoaştem pe Brahms în compoziţiile de anvergură, impregnate de cerebralitate, dar şi în dansurile ungare pe care nici nu le-a încadrat în lista opusurilor sale. A fost un bun pianist, realizând premiera multor lucrări din creaţia sa. A lucrat cu unii dintre cei mai importanţi performeri ai timpul său, inclusiv pianista Clara Schumann şi violonistul Joseph Joachim. Multe din opusurile sale au devenit lucrări nelipsite din repertoriul de concert al zilelor noastre.

"Muzica lui nu este strălucitoare, ci adâncă, ea satisface spiritul... O muzică frumoasă, bogată şi abundentă, care este şi o şcoală fără egal pentru orice compozitor" a scris George Enescu în capitolul "Idolii mei" din cartea sa de amintiri.

Brahms şi Strauss

Deşi au avut stiluri diferite de compoziţie Brahms l-a admirat pe tot parcursul vieţii pe Johann Strauss-fiul, cel care de altfel i-a fost şi un bun prieten. Poate că cel mai mare tribut pe care Brahms i l-a plătit lui Strauss-fiul a fost remarca sa cum că ar fi dat orice să fi scris valsul "Dunărea albastră". Legat de acest subiect există o anecdotă. Se spune că atunci când soţia lui Strauss, Adele i-a cerut lui Brahms un autograf pentru un prieten, el a scris primele note din valsul "Dunărea albastră", iar apoi, dedesubt a scris cuvintele "din păcate, nu de Johannes Brahms!".

Mai multe însă despre acest creator romantic, vă invităm să descoperiţi pe frecvenţele noastre, sâmbătă şi duminică, 18 şi 19 iulie, începând cu ora 13.00, în emisiunea Un weekend, un compozitor.