Ne gândim la Johann Sebastian Bach ca la un univers, a cărui infinitate este imposibil de cuprins, dar care întotdeauna invită la a-l cerceta, ale cărui sensuri ne par nouă, muritorilor, uneori impenetrabile. Este acel Bach al esenţelor, al adevărurilor spirituale, al meditaţiei divine, acel Bach despre care Emil Cioran scria că "este un alt cuvânt pentru sublim şi cuvântul propriu pentru consolare", pentru că atunci "Când îl asculţi pe Bach, vezi cum se înfiripă Dumnezeu. Căci muzica lui este generatoare de Divinitate". Este aura ce conferă solemnitate atmosferei în care apare, căci - aşa cum spunea Karl Barth - "Îngerii, când sunt în faţa tronului lui Dumnezeu, cântă Bach; când sunt între ei, cântă Mozart". Acel B-A-C-H criptogramă, pe care într-un mod figurat trebuie să-l cauţi (prin audiţii repetate), să-l descoperi (de fiecare dată într-o altă expunere), să îţi trezească bucuria regăsirii iar şi iar.

În universul despre care vă vorbesc co-există şi acel Bach pe care simţim mereu că îl cunoaştem. Acel Bach care este exact la fel ca noi: iubeşte viaţa şi tot ceea ce ne oferă ea, munceşte din greu pentru a-şi întreţine familia numeroasă, trece prin drame şi are bucuriile unui om care oricare altul. Este acel Bach colocvial, uneori senin, alteori tensionat, la care oricine are acces, doar prin simpla conectare la muzica lui.

Vă invităm să păşim împreună în acest univers multicolor, polivalent şi inimitabil, în perioada 21-25 septembrie, la Arpeggio, în rubrica intitulată "Compozitorul zilei", programată zilnic la ora 12.00.