Postul nostru îi urează ‘La mulți ani!’ pianistului Dan Grigore, născut în data de 6 august 1943. Acesta a început studiul pianului cu Eugenia Ionescu, la vârsta de 6 ani, ulterior continuând cu Florica Musicescu. Printre profesoarele care i-au marcat parcursul artistic s-a numărat și Cella Delavrancea, cu care a și menținut o relație de prietenie de-a lungul anilor. A debutat în 1958, pe scena Sălii Dalles, interpretând trei părți din Suita a III-a pentru pian de George Enescu, pe atunci abia redescoperită de Romeo Drăghici. Din punct de vedere academic, studiile și le-a continuat la Conservatorul Rimski Korsakov din Sankt Petersburg, Universitatea Națională de Muzică din București și Academia de Muzică din Viena; trebuie menționat însă faptul că în perioada comunistă, muzicianul a avut de suferit, deoarece statul român nu i-a permis să accepte burse pentru studii acordate de Nadia Boulanger sau de Sergiu Celibidache. La începutul anilor ‘90 a devenit director al Filarmonicii George Enescu și a revenit la catedra de pian a Universității Naționale de Muzică din București, după ce a fost constrâns de autorități să-și înceteze activitatea pedagogică în 1979.

A concertat în Germania, Rusia, Cehia, Belgia, Franța, Marea Britanie, Spania, Japonia sau Statele Unite ale Americii. După căderea regimului comunist, în scurta perioadă în care a avut rolul de director al filarmonicii bucureștene, a invitat artiști români aflați în diaspora să revină pe scena Ateneului, muzicieni precum Ileana Cotrubaş, Marina Krilovici, Silvia Marcovici sau Radu Lupu; tot în acea perioadă a reluat seria de concerte caritabile ‘Dați un leu pentru Ateneu’ cu scopul de a finanța reabilitarea clădirii. De-a lungul carierei, experiența interpretului s-a cristalizat în opinii bine argumentate: 'Vedeți, eu nu cred în școli. Eu nu cred în școala rusească și nu cred în școala românească. Cred în maeștri. M-am dus la Leningrad - pe vremea aceea, St. Petersburgul de acum și dintotdeauna - cu un bagaj de cunoștințe și de principii foarte solide, imprimate de profesorii mei de aici - Eugenia Ionescu și Florica Musicescu, începute cu o cultură clasică de bază, cu muzică de Bach, Haydn, Mozart, Beethoven, dar și cu romantici și impresioniști, și cu principiile foarte severe și foarte austere ale școlii imprimate de Florica Musicescu. Și confruntarea mea cu principiile profesoarei de la Leningrad, care era eleva lui Lev Oborin, care la rândul lui fusese elevul lui Feruccio Busoni - profesoara Tatiana Kravcenko - a fost o confruntare fertilă, pentru că ea a fost în permanență polemică. Eram cumva privit în clasa foarte numeroasă a profesoarei Kravcenko ca un fel de rebel, un tip greu de convins, greu de aliniat la disciplina puțin stahanovistă a principiilor școlii rusești și sovietice mai ales. În '84, am fost invitat de agenția de impresariat sovietică să dau un recital la Sala Mare a Filarmonicii din St. Petersburg. Acolo, profesoara mea și cu colegii mei de clasă au venit să mă asculte, foarte făloși că un fost coleg de-al lor și, respectiv, elevul ei cântă chiar la Sala Mare a Filarmonicii unde se perindaseră numai nume foarte mari ale pianisticii mondiale - Richter, Gilels, Michelangeli, Ciccolini. Momentul pe care-l rețin eu și care mi-a făcut o foarte mare plăcere, mi-a produs o mare satisfacție, a fost când una din colege a venit să mă îmbrățișeze și mi-a spus la ureche după recital <Bine ai făcut că n-ai ascultat-o pe Tatiana!>', își amintea maestrul Dan Grigore într-un interviu acordat colegei mele, Larisa Clempuș, în 2018. Pe marele pianist îl puteți asculta joi, 6 august, programul emisiunii fiind alcătuit din lucrări semnate de Wolfgang Amadeus Mozart și George Enescu.