…un album cu o mare rezonanță sentimentală pentru protagonist, violonistul Alexandru Tomescu, dar în egală măsură și pentru publicul său fidel. Reunește câteva dintre înregistrările realizate împreună cu tatăl său, regretatul pianist Adrian Tomescu între anii 1994 - 2002, înregistrări păstrate în arhiva Radio România și gravate pe disc de Editura Casa Radio. Sub titlul "Înregistrări timpurii" - Adrian și Alexandru Tomescu, albumul a fost lansat oficial în luna octombrie 2018.

Impresionează încă de la primele acorduri, acest recital vioară - pian, în care intuim o extraordinară relație la nivel muzical între tată și fiu. Vorbim despre unul dintre cei mai rafinați corepetitori pe care i-a avut România, pianist format de Florica Musicescu, Cella Delavrancea, de Gheorghe Halmoș la Conservatorul "Ciprian Porumbescu" din București, adăugându-se și cursurile urmate la Academia "Franz Liszt" de la Weimar. Desigur și în calitate de profesor, Adrian Tomescu și-a modelat în primul rând fiul - ce privilegiu să fii educat în sens muzical de propriul părinte, aidoma vechilor maeștri care își transmiteau secretul breslei din tată în fiu! Și ce frumos ca fiul să recunoască faptul că simte, acum, absența sa pe scenă. Adrian Tomescu s-a stins din viață în 13 mai 2009.

Alexandru Tomescu, în prezent solist concertist al Orchestrei Naționale Radio, o personalitate a vieții muzicale actuale, dezvăluie în prezentarea compact-discului faptul că "acesta a fost un vis pentru tatăl meu pe care nu și l-a putut îndeplini în timpul vieții. Cu atât mai mare responsabilitatea de a-i împlini posthum această dorință." Cu alte cuvinte, ni se oferă ocazia să urmărim evoluția artistică a tânărului Alexandru Tomescu încă din anii liceului, printr-o înregistrare datată 1994, a Suitei după Șapte cântece populare spaniole de Manuel de Falla, interpretate cu o intonație impecabilă, patos și o sensibilitate cu adevărat latină. Albumul se alcătuiește de-altfel extrem de generos ca diapazon stilistic - de la Sonata op.5 nr.12 pe tema "La follia" de Arcangelo Corelli, înregistrată în 1997, la cele Șase Dansuri populare românești de Bela Bartok, din 2002.

Remarcăm pe parcursul întregului album dozajul perfect al acompaniamentului în funcție de vioara solistă, rafinamentul și discreția cu care pianul însoțește, îmbracă și conturează atmosfera cerută de partitură. Ca notă generală se poate intui un sentiment de încredere, ocrotire, comuniune, a unei matrice generatoare de oportunități artistice excepționale. Sub ochiul atent al tatălui, fiul discipol se avântă spre cele mai înalte sfere ale interpretării muzicale, liber, dezinvolt și fericit în această ipostază de invidiat.

În scenariul albumului foarte bine reprezentată este și sfera romantică a repertoriului interpretat de cei doi artiști, începând cu Poemul elegiac op.12 de Eugene Ysaÿe, înregistrat în 1999. Este anul în care Alexandru Tomescu a absolvit Universitatea de Muzică din București la clasa maestrului Ștefan Gheorghiu, de asemenea este anul în care câștiga premiul I la Concursul Internațional "G.Enescu", Premiul al II -lea "Yehudi Menuhin" și Premiul special SACEM pentru cel mai bun recital la concursul "Marguerite Long - Jacques Thibaud" de la Paris. Se adaugă Sonata nr.2 op.100 în La major de Johannes Brahms, într-o interpretare de o mare fluență și emoție, transmise cu naturalețe de cei doi artiști și absolut radiantă, Fantezia op.131 în Do major de Robert Schumann. Ilustrează de-altfwel, mirajul dialogului dintre Adrian și Alexandru Tomescu - două personalități muzicale comunicând la măsura unei rare sensibilități, într-un demers de o mare autenticitate. Din nou vorbesc despre suportul, încrederea, știința muzicală și înțelegerea deplină a mesajului real al muzicii, atunci când se desprinde de ceea ce este scolastic și transcende către cele mai înalte forme de spiritualitate - act muzical pe care Alexandru Tomescu a avut șansa de a-l înțelege încă din anii formării sale.

Intuim faptul că albumul își propune să onoreze memoria regretatului pianist și profesor Adrian Tomescu, aici în calitate de acompaniator al fiului său, într-o frumoasă prezentare, nu doar muzicală. Dincolo de cuvinte, admirăm și câteva fotografii din arhiva familiei Tomescu, prelucrate grafic în tonuri sepia, sugerând și ele legătura cu totul specială dintre tată și fiu. Dar în egală măsură materialul pune în valoare impresionantul început al carierei violonistului Alexandru Tomescu.

Rețineți acest titlu - "Adrian și Alexandru Tomescu - Înregistrări timpurii", un album care va ocupa un loc de frunte în discografia violonistului român, dincolo de puternicul impact emoțional, absolut firesc în ceea ce-l privește.