Orice discuţie despre barocul muzical nu poate eluda numele a doi compozitori etalon: Johann Sebastian Bach şi Georg Friedrich Händel, muzicieni ce au în comun monumentalitatea operelor lor, în ciuda biografiilor foarte diferite. Născuţi în acelaşi an - 1685, în două provincii vecine - Turingia şi Saxonia, cele două simboluri muzicale celebre ale Germaniei şi-au dus existenţa paralelă contribuind fiecare la evoluţia artei sonore în drumul său către clasicism…

Händel, spre deosebire de Bach, nu provenea dintr-o familie cu tradiţie muzicală. Celibatar, iubind înalta societate, cunoscător a şase limbi străine, călătorind şi părăsindu-şi ţara natală pentru a deveni răsfăţatul Londrei, Händel ne oferă un tablou cu totul diferit de cel al contemporanului său. Campion al scriiturii pentru teatrul liric, căutător asiduu al tehnicilor şi formelor instrumentale, Händel realizează propria sa sinteză între scriitura vocală italiană, tradiţia vocal-simfonică germană, stilul clavecinistic francez şi noutăţile stilului operistic al lui Lully.

De luni, 2 februarie 2015, în luna în care se împlinesc 330 de ani de la naşterea lui Georg Friedrich Händel, la Arpeggio pornim pe urmele sale biografice, dar şi componistice, ascultând unele dintre cele mai cunoscute şi mai iubite opusuri ce-i poartă semnătura: "Focurile de artificii", "Muzica apelor", arii din oratorii cu Cecilia Bartoli, concerti grossi sau selecţiuni din oratoriu "Messiah".