În 12 aprilie 2024, o celebră casă de discuri internațională, Deutsche Grammophon, lansează un album cuprinzând trei discuri, pe care regăsim primele trei simfonii și cele două rapsodii române de George Enescu, înregistrate de Orchestra Națională a Franței, condusă de directorul ei muzical, Cristian Măcelaru. Este prima dată când simfoniile de Enescu apar în catalogul grupului Universal Music, din care face parte și Deutsche Grammophon.

Sunt înregistrări realizate în studiourile Radio France, în 2022 și 2023, în baza originalelor partiturilor existente la Muzeul Enescu din București, consultate de Cristian Măcelaru, care a făcut zeci de corecturi pe partiturile tipărite existente în prezent - cu speranța că aceste partituri corectate vor putea vedea lumina tiparului, după momentul când va înceta protecția asupra acestor lucrări, adică după 1 ianuarie 2026. 

Am ascultat cu emoție, și deseori, cu lacrimi în ochi, versiunile realizate de Cristian Măcelaru și Orchestra Națională a Franței pentru principalele opusuri simfonice de George Enescu. Pentru că aceste versiuni interpretative practic rescriu percepția asupra acestor lucrări - rapsodiile, cele mai cunoscute, simfoniile, prea puțin cunoscute la nivel internațional. Cristian Măcelaru se folosește de sunetul extraordinar și de știința acestei orchestre specializate în muzica franceză pentru lectura celor trei simfonii, în care planurile sonore sunt foarte bine individualizate, detaliile atent șlefuite, iar întregul construit într-un sens filosofic înalt.

Enescu nu a fost doar purtătorul tradițiilor muzicale românești, vieneze și franceze - după origine și studii - ci un om universal, care ne-a lăsat o moștenire muzicală pe care la aproape 70 ani de la dispariția lui, încă o mai decriptăm. Prea puține orchestre și dirijori de la nivel internațional au avut timpul și răbdarea de a parcurge partiturile stufoase, mai ales, ale simfoniilor a doua și a treia, opusuri monumentale nu doar prin construcție, cât mai ales, prin mesaj. 

Dar iată că acum, o mare orchestră, reprezentantă a patriei care l-a adoptat pe Enescu și unde el își doarme somnul de veci, alături de un dirijor român care cunoaște exact, la nivel personal, ce a însemnat viața lui Enescu, trăitor pe întregul mapamond, propune versiuni absolut memorabile, care scriu istorie în cultura românească.

Până în prezent, modelul de interpretare la care s-au referit cei mai mulți, măcar pentru Rapsodia română nr. 1 de George Enescu, este cel al lui Sergiu Celibidache. Rămâne ceva din  ideile lui Celibidache, exuberanța și, poate, umorul său, și în interpretarea propusă de Orchestra Națională a Franței și Cristian Măcelaru; însă nu doar atât. Orchestra și dirijorul transcend cu mult naționalul, ancorându-se în universalitatea muzicii, descoperind idei și planuri sonore noi de evidențiat. Aceste rapsodii devin - eu așa am simțit ascultându-le - un simbol pentru România ideală pe care o visăm pentru noi și pentru copiii noștri.

Vă invit să ascultați acest album absolut tulburător în trei episoade: Simfonia a II-a, pe 15 aprilie, ora 19.00, Simfonia a III-a, pe 22 aprilie, ora 19.00, iar Simfonia I și cele două rapsodii române, în Ziua de Paști, pe 5 mai, ora 13.00.