Este o veritabilă provocare să încerci să creionezi într-o oră o personalitate muzicală atât de prolifică și de complexă precum cea a lui Dmitri Șostakovici, a cărui viață s-a încheiat în 9 august, acum 45 de ani. Cum să ilustrezi dimensiunea unei creații care a strălucit într-o paletă atât de largă a genurilor muzicale, a precupărilor componistice destinate unor domenii foarte diferite? Incercarea de a face o selecție rămâne oricum arbitrară și incompletă… Nu ne rămâne decât să redescoperim de fiecare dată - prin fiecare opus auzit - multitudinea de fațete prin care s-a conturat în timp portretul unuia dintre cei mai importanți creatori ai veacului XX, dintre marii reprezentanți ai modernismului componistic în secolul trecut.

Unii ar putea să considere că rigoarea construcției și precizia tiparelor utilizate dar și strictețea unor formule ritmice reluate cu insistență în unele pagini ar fi ecouri ale moștenirii paterne - tatăl lui Dmitri Șostakovici fiind inginer; dar aptitudinile muzicale ale copilului născut în 25 septembrie 1906 au fost remarcate de timpuriu în orașul său natal - Sankt Peterburg, unde (la 13 ani) a fost primit la Conservator studiind întâi pianul și apoi compoziția (printre maeștri săi numărându-se și Aleksandr Glazunov). Apreciat interpret pianist, Dmitri Șostakovici a participat și la prima ediție a Concursului Internațional Chopin de la Varșovia, obținând o mențiune de onoare. In timp, a preferat însă să tălmăcească doar propriile sale lucrări, pe diferite mari scene europene.

Calendarul muzical din 4 august aduce în atenție un document sonor cu Dmitri Șostakovici solist al celebrului său Concert nr.2 op.102 în Fa major pentru pian, înregistrat în compania Orchestrei Naționale a Radiodifuziunii Franceze dirijate de Andre Cluytens.

Autor de opere, muzică de scenă și de film, Șostakovici a traversat etape stilistice diferite, de la note umoristice evidente la pagini de amplu suflu liric, de la zone de aspre disonanțe menite să reliefeze încărcătura dramatică spre un cadru sonor de mare accesibilitate, așa cum sunt celebrele sale Suite de jazz. Cele 15 cvartete de coarde și tot 15 Simfonii ilustrează câte un drum componistic în sine, marcat însă și de momentele special trăite atunci de autor dar (în unele cazuri) și de "dezideratele" politicii culturale sovietice, care l-a avut mereu sub observație, alternând aprecieri cu acuzații grave…

Șostakovici - între harul său inovator și cenzura epocilor trăite, între propria sa identitate componistică și nevoia de a supraviețui unui climat greu de imaginat astăzi…

Câteva dintre variatele ipostaze componistice ale acestui muzician dorește să sugereze Calendarul muzical din 4 august, de la ora 19.