Au trecut deja câțiva ani de când Timișoara a organizat un emoționant eveniment muzical aniversând o jumătate de veac de carieră dirijorală - cea a maestrului Peter Oschanitzky a cărui activitate s-a desfășurat nu numai în stagiunile Operei Naționale din orașul de pe malurile Begăi sau la Filarmonica din acest oraș, ci și în compania unui număr impresionant de instituții muzicale din țară - dar și din străinătate.

Viața muzicală românească a consemnat 3 purtători ai acestui nume de familie, al căror drum a mers în direcții diferite: dacă tatăl - Richard Oschanitzky senior - a fost mai mult preocupat de compoziție, fiul său cel mare (juniorul) a fost un veritabil deschizător de drumuri în peisajul jazzistic românesc, nu numai ca pianist remarcabil, ci și ca autor al unor creații de mare diversitate, printre care cele de jazz simfonic au făcut istorie în context național, fiind mult apreciate și dincolo de hotare. Cu o dezinvoltură stilistică pe care aș îndrăzni să o numesc "cameleonică", Richard Oschanitzsky a rămas însă "personal" și în universul muzicii de film pe care a abordat-o în zeci de ocazii...

Peter Oschanitzsky - fratele mai mic, născut în 1941 - a căutat un traseu propriu în acest domeniu muzical, înspre care familia nu intenționa neapărat să îl îndrepte... Și totuși, Muzica a fost cea aleasă: întâi ca pedagog (din rațiuni argumentate și de problemele acelor ani, în care a existat un moment în care familia nu a fost tocmai "bine" văzută) și apoi - reluând studiile o dată cu înființarea secției de dirijat la Conservatorul bucureștean - ca șef de orchestră.

Despre Drumul său prin lumea muzicii, despre aspecte care diferențiază dirijorul de operă de cel de stagiune simfonică, despre întâlniri muzicale și - nu în ultimul rând - despre familia sa îl puteți asculta pe dirijorul Peter Oschanitzsky vorbind (concis și precis) pe parcursul celor 3 ediții ale seriei Despre muzică și viață realizate pornind de la dialogul telefonic pe care a avut amabilitatea să îl accepte.