Printre ultimele mărțişoare oferite de Radio România Muzical ȋn 1 martie se află o atrăgătoare transmisiune directă de pe scenele internaționale, pe care nu o putem rata pentru că dirijorul Cristian Măcelaru revine ȋn fruntea ansamblului lui Mariss Jansons; va fi din nou la pupitrul Orchestrei Simfonice a Radiodifuziunii Bavareze.

După debutul american, dirijorul născut la Timişoara este invitat ȋn stagiunile marilor orchestre europene, `Concertgebouw`, `Gewandhaus` şi Capela de Stat din Dresda ar fi câteva exemple importante pentru cariera celui care, din această toamnă, se stabileşte la Köln, preluând efectiv poziția de dirijor şef al Orchestrei Simfonice WDR; de continentul american va rămâne legat ca director muzical al unuia dintre cele mai importante festivaluri de creații contemporane, Festivalul de la Cabrillo din Santa Cruz. Cristian Măcelaru rămâne pentru noi şi dirijorul care a dus pentru prima oară o orchestră română ȋn America, numele său reprezentând o garanție cu multă greutate, inclusiv pentru cei de la `Rose Theatre, Jazz at Lincoln Center` din New York.

Patru interludii marine din opera "Peter Grimes" de Benjamin Britten vor deschide ȋn tonuri colorate pitoresc simfonicul serii, Zori de zi, Duminică dimineața, Lumina Lunii şi Furtună au un substrat psihologic conturat cu mare relief şi rafinament la persoana ȋntâi; dealtfel, după premierea din 1945 se scria că este cea mai bună operă britanică de după Purcell. Programul se ȋncheie cu Simfonia a IV-a ȋn fa minor de Ralph Vaughan Williams, un opus din 1934 cu contraste dramatice, autobiografice, ȋn care se reflectă din plin "furia de care era capabil, frământările şi mândria, toate dezvăluite la fel de puternic ca imaginația şi lirismul său" (soția compozitorului).

Din simfonicul serii nu putea lipsi emblematicul Concert pentru violoncel şi orchestră de Edward Elgar, ce va pune ȋn lumină atuurile lui Alban Gerhardt, câştigător ȋn repetate rânduri al Premiului `Echo Klassic`, cu o discografie impresionantă, de la Bach la contemporani (inclusiv Enescu), şi cu evoluții ȋn stagiunea curentă la filarmonicile din Berlin, Oslo şi Hong Kong. Are un violoncel din 1710 construit de Matteo Gofriller.

Credit foto: Sorin Popa