Punctăm printr-o aniversare evenimente esenţiale din istoria muzicii europene. 15 mai 2017 - sunt 450 de ani de la venirea pe lume a celui care inventa un discurs diferit pentru un nou secol. Născut în 1567, Claudio Monteverdi revoluţiona o artă dominată de polifonii luxuriante, de supremaţia vocilor. Schimba profilul madrigalului renascentist, regizând de-a lungul a nouă colecţii evoluţia unui gen, tributar iniţial polifoniei, dar devenit în accepţiunea sa cantată pentru o voce solistă cu acompaniament de bas continuu...deja terminologie barocă.

Apare datorită lui Claudio Monteverdi, un concept al disonanţelor care nu mai are nimic în comun cu ideile Renaşterii. Şi în această manieră nouă de a trata disonanţa, constă esenţa noului stil, pe care îl numeşte seconda prattica. Cum am descrie această a doua practică - o unică melodie acompaniată, spre deosebire de vocile paralele ale polifoniei (prima prattica), o libertate nesperată în folosirea disonanţelor, justificată de înţelesul expresiv al textului.

Monteverdi adopta stilul recitativo începând cu cea de-a cincea sa Colecţie de madrigale, şi compune opera "L'Orfeo", considerată prima operă cu adevărat importantă din istoria muzicii. Prin ce a fost această"favola in musica", miraculoasă la data apariţiei sale?

 

Prin faptul că Monteverdi, spre deosebire de florentini, nu renunţa la datele limbajul său, deschizându-se în egală măsură şi spre cele mai noi tendinţe. Tradiţia îngloba în mod firesc, inovaţia. Nu a inventat opera, însă a fost cel care a modelat-o pe coordonatele dramei muzicale moderne, cu arii da capo şi personaje bine conturate.

 

22 de ani a rămas Claudio Monteverdi la Mantova în slujba unui duce foarte pretenţios, mare protectoral artelor. Apoi Veneţia l-a invitat să-i devină maestro di capella... la San Marco, şi aceasta pentru că în catalogul lucrărilor sale, există, alături de madrigale şi opere, motete şi misse compuse după modelul predecesorilor. Poate chiar grandioasa Missă In illo Tempore i-a deschis această poartă, deşi el ar fi ăspuns cu modestie, "non sum dignus". Astfel încât se păstrează imaginea unui autor care nu întoarce spatele polifoniei, însă treptat, modifică limbajul prin date ce vor constinui esenţa Barocului, chiar contribuind la naşterea sa.

Se întâmpla acest lucru la începutul anilor 1600.

Armonii preclasice, luni 15 mai, de la ora 20,30, în reluare sâmbătă 20 mai de la ora 14,05.