Trecerea de la finele secolului al XVIII-lea către începutul secolului al XIX-lea a fost marcată de mai multe personalități culturale - nume precum Goethe, Byron sau Stendhal au făcut istorie, desigur, însă există mulți alți contemporani ai acestora care au fost, sunt și vor fi citiți. Același fapt este adevărat și în lumea muzicii: dacă Beethoven rămâne unul dintre cele mai importante nume ale tradiției muzicii culte europene, istoria artei sunetelor încă oferă surprize plăcute celor care o studiază cu atenție: astfel, nume precum Louise Dumont Farrenc sau Jan Václav Voříšek, mai puțin cunoscute, sunt aduse în atenția publicului de muzicieni bine pregătiți din toate punctele de vedere - Václav Luks se va afla la pupitrul Orchestrei Simfonice a Filarmonicii din Berlin vineri, 17 mai, în cadrul concertului pe care îl transmitem în direct pe frecvențele postului nostru începând cu ora 21.00.

Uvertura op. 23 în mi minor de Louise Dumont Farrenc deschide programul serii, o pagină de inspirație clasică, deși semnată în timpul secolului XIX. Studentă a unor compozitori precum Ignaz Moscheles sau Johann Nepomuk Hummel, absolventă a Conservatorului din Paris, unde a devenit și profesoară de pian - de altfel, singura femeie care a ocupat acest post de-a lungul acelui secol - Louise Dumont Farrenc s-a bucurat de o faimă internațională în calitate de pianistă. Creația sa este alcătuită din mai multe lucrări dedicate claviaturii și mai multe pagini camerale, însă și opusuri simfonice: două uverturi și trei simfonii.

Stilistic vorbind, Simfonia în re major de Jan Václav Voříšek a fost asemănată cu lucrările de gen timpurii ale lui Beethoven sau ale lui Schubert. Având în vedere faptul că Voříšek s-a stins din viață la doar 30 de ani, limbajul său - congruent cu cel al contemporanilor săi încă de la o vârstă fragedă - arată faptul că acest muzician ceh ar fi putut fi unul dintre marii predecesori ai lui Smetana și Dvorak. Ca și Louise Dumont Farrenc, Voříšek i-a fost și el student al lui Hummel, fiind, însă, prieten cu Ignaz Moscheles, Louis Spohr și Franz Schubert.

Ultima pagină din programul serii, Concertul op. 61 pentru vioară și orchestră de Ludwig van Beethoven, este un șlagăr ce nu are nevoie de prezentări - de la începutul binecunoscut, și până la rondoul final, îl vom asculta vineri, 17 mai, cu Alina Ibragimova în postură solistică. Violonista, ruso-britanică, etnic bașchiră, a început studiul viorii la vârsta de patru ani, câștigând importante competiții internaționale, fiind totodată și invitată a mai multor orchestre de prim rang, precum Orchestra Simfonică din Londra, Orchestra Simfonică din Birmingham sau Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii din Frankfurt, colaborând cu dirijori de renume, printre care se numără Sir Charles Mackerras, Valeri Gherghiev, Sir John Eliot Gardiner sau Paavo Järvi.

Vom putea asculta muzicieni excelenți și muzică bună, deci, la Radio România Muzical, în direct de la Filarmonica din Berlin vineri, 17 mai - un concert ce merită atenția melomanilor curioși.