Antonio Vivaldi - Un week-end, un compozitor
În mijlocul verii, Italia ne atrage cu al său gust desăvârșit pentru frumos, sculptat în piatră, pe pânză sau în sunete, leagăn al muzicii baroce deschizând orizonturi pentru toată Europa. Și dintr-o multitudine de opțiuni, alegem peisajul lagunei venețiene, acolo unde măștile se amuză în secolul în care apare Enciclopedia. "Sub această deghizare de carnaval, scrie un autor, se intuiește sinceritatea pură - deghizat în preot apare muzicianul".
Două ediții Antonio Vivaldi sunt programate în acest sfârșit de săptămână, nu doar un profil de compozitor, posibil schiță a unei epoci, sau istoria unei vieți care continuă să ne fascineze atunci când suntem pasionați de muzică și căutăm frumosul, dublat și de o mare cantitate de mister care, în acest caz ni se oferă din plin, prin episoade rămase necunoscute, chiar și celor mai perseverenți istorici. Desigur muzica ne salvează, pentru că acoperă paginile albe ale biografiei lui Antonio Vivaldi.
Până la finele secolului al XVIII-lea, nici un oraș italian nu rivaliza cu Veneția în ceea ce privește arta spectacolului. A fost primul oraș care și-a dechis teatrele de operă pentru publicul obișnuit, nu cel aristocrat, public subjugat de magia unui Carnaval celebru în întreaga Europă. Aveau venețienii un apetit uriaș pentru muzică, iar opera domina de departe peisajul lagunei, și aceasta înainte de afirmarea școlii napolitane.
Două ipostaze principale apar în profilul componistic al lui Antonio Vivaldi - creator a peste 500 de concerte instrumentale și autor a peste 45 de opere, (păstrate până în prezent), aceasta alături de statutul de impresar, profesor și dirijor la Ospedalle della Pieta. Veneția își transforma orfelinatele în Conservatoare, și îl angaja pe acest preot ca maestro di violino. Avea obligația, citez - "de a le instrui pe tinerele fete în compoziție și în interpretarea concertelor." Vivaldi a creat acolo o orchestră redutabilă, cea mai disciplinată din Italia, potrivit istoricilor . Desigur, pentru noi compozitorul rămâne în actualitate, ca atare vă invit în cele 8 ore care îi sunt dedicate la Radio România Muzical să parcurgem împreună, nu doar nenumărate concerte pentru cele mai diverse instrumente soliste, dar și selecțiuni din operele sale - La verita in cimento, Farnace, La fida nimfa și altele, alături de câteva pagini din repertoiul sacru - Dixit Dominus, Gloria, Nisi Dominus, pentru ca la final să reascultăm Vivaldi recompus de Max Richter, un album al anului 2012, avându-l ca solist în cele patru Anotimpuri pe violonistul Daniel Hope. Audiție plăcută !