Secolul al XIX-lea a adus nenumărate schimbări majore în vieţile muzicienilor. Se pare că însuşi conceptul de "muzică clasică" a fost folosit pentru prima dată în această perioadă, în Dicţionarul Oxford figurând în ediţia din 1836. Născut în 1841 şi stins din viaţă la începutul secolului următor, în 1904, Antonin Dvořák a trăit într-o perioadă în care arta punea accentul pe ideea de identitate naţională a diverselor grupuri etnice. Născut într-un sat de lângă Praga (pe atunci încă parte a Imperiului Austriac) într-o familie modestă ca educaţie dar nu săracă, Dvořák a studiat orga, vioara şi viola şi a cântat, ca violist, chiar sub conducerea lui Smetana, în orchestra Teatrului Boemian în anii 1860. Apoi, încurajat de Brahms (care i-a acordat compozitorului ceh Premiul pentru compoziţie al Statului Austriac de trei ori - în 1874, 1876 şi 1877 - şi care l-a recomandat editorului său, Simrock), Dvořák s-a devotat compoziţiei. După ce a lucrat o perioadă ca profesor de compoziţie la Conservatorul din Praga, compozitorul a susţinut diverse turnee în afara ţării natale, la Londra, dar şi în Rusia şi Germania, iar succesul acestora s-a făcut auzit şi peste ocean. Astfel că în 1892 Dvořák a acceptat invitaţia de a deveni directorul Conservatorului Naţional de Muzică din New York. Aici, în Statele Unite ale Americii, artistul a compus una dintre cele mai cunoscute creaţii ale sale - Simfonia în mi minor "Din Lumea Nouă".

Întoarcerea acasă

Chinuit de dorul de Europa, de casă, Dvořák a rezistat doar trei ani la New York, a refuzat, de asemenea, invitaţiile lui Brahms de a se muta la Viena şi, în 1895, a revenit la Praga, unde a ocupat, din 1901 şi până la stingerea sa din viaţă, funcţia de director al Conservatorului Naţional. Aici a finisat partitura celei de-a noua dintre cele zece opere ale sale, cea mai cunoscută, Rusalka. În ultimii ani de viaţă compozitorul a scris ultima sa operă, Armida, murind în 1904 la scurtă vreme după prima audiţie a acestui opus.

În afara muzicii, cele două mari pasiuni ale lui Dvořák erau motoarele de locomotive şi creşterea porumbeilor.

Creaţia muzicală

Creaţia sa cuprinde nouă simfonii, un celebru concert pentru violoncel şi două alte opusuri concertante mai puţin cunoscute (pentru vioară şi, respectiv, pian), poeme simfonice şi foarte iubitele Dansuri slave, cvartete de coarde, zece opere, diverse alte creaţii vocale şi corale.

La Radio România Muzical sunteţi invitaţi să descoperiţi biografia şi muzica lui Antonin Dvořák în fiecare zi din intervalul 9-13 martie, de la ora 12.00, în emisiunea Arpeggio.