"Singurul contemporan demn de a fi luat în considerare..." (Johannes Brahms)

...În schimb, pentru el, Brahms era o enigmă, căci, se întreba, de ce cineva "ar lua locul foarte obositor al unui corector. Nu cred că există alt muzician de statura lui în lume care ar face aşa ceva" continua Dvorak... Aceasta în vreme ce artistul ceh se afla la New York iar hamburghezul îi îngrijea partiturile spre a fi publicate la editura lui Simrock. Astfel, romanticul german a înţeles să menţină trează atenţia iubitorilor de muzică în legătură cu mai tânărul confrate plecat peste ocean şi a contribuit la decizia acestuia de a se întoarce definitiv în Europa, cinci ani înainte de debutul secolului al XX-lea. Iar afecţiunea lui Brahms pentru Dvorak (odată stabilit cu soţie şi copii în Boemia) s-a dovedit şi mai mare, atunci când l-a invitat să locuiască la Viena şi, mai mult, i-a oferit sa-l ajute material, el însuşi neavând pe nimeni de întreţinut. Apreciind şi această nouă dovadă de prietenie, totuşi Dvorak nu a vrut cu nici un chip să-şi părăsească locurile natale.

Se împlinesc 175 de ani de când a venit pe lume la Nelahozeves, la câţiva km nord de Praga, Antonin Leopold Dvorak, iar noi îl sărbătorim cum se cuvine recunoscându-i meritele peste veacuri. Reprezentant major al tendinţelor de mixare a principiilor romantice în creaţia secolului al XIX-lea cu idiomul tradiţional al muzicii naţionale, a fost acel inovator în vremea lui care a reuşit, alături de Smetana să dea profil particular artei sunetelor în Cehia, şi azi inconfundabile. Mai mult, la maturitate a răspuns chemării confraţilor de dincolo de ocean de a ajuta în procesul didactic de la New York, din poziţia de director al Conservatorului Naţional de Muzică din metropola americană, implicându-se în cercetarea surselor populare specifice locului, preluarea lor în creaţie şi definirea astfel a unui stil propriu americanilor din epocă. A găsit în resursele inedite ale jazz-ului locul de unde să pornească în întreprinderea lui iar urmarea se ştie - a dat un prim imbold în realizarea idealurilor amintite.

Din perioada americană provin multe partituri care se autodefinesc încă din titlu

Capodopere precum Cvartetul american, Cvintetul american, Simfonia "Din lumea nouă" etc... sunt exemple, dar şi altele identificate din conţinut (Sonatina americană). Nicicând, însă nu lipseşte din toată muzica lui Dvorak filonul ceh de care nu s-a lepădat în nici o partitură. Dragostea din tinereţe pentru opera lui Wagner se desprinde din dramaturgia şi din textura muzicii sale, după cum mai târziu s-a vădit cea pentru creaţiile lui Brahms. Şi vom găsi în catalogul lucrărilor lui Dvorak seturi de Dansuri slave având ca model Dansurile ungare de Brahms. Simfonia a VI-a se pare că avut ca model a doua brahmsiană, dar şi aici spiritul boemian răsare pretutindeni... Spre deosebire de german, însă, Dvorak s-a lăsat furat şi de genul-emblemă al romantismului, poemul simfonic, căruia i-a dedicat o scurtă perioadă din viaţă, completând lista opusurilor cu 6 asemenea. De această dată nu doar influenţele muzicale ale folclorului ceh dar şi literatura cu basmele, baladele din acel fond i-a fost punct de plecare.

O legătură cu Brahms apare şi în ceea ce priveşte apelul la genul concertului instrumental, în care Dvorak a lăsat trei partituri, una însă de excepţie: Concertul pentru violoncel pe care Brahms l-ar fi admirat în asemenea măsură încât ar fi spus că dacă ar fi ştiut "că se poate scrie un asemenea concert" l-ar fi scris el de mult!!! (Iar noi avem versiunea de excepţie semnată Jacqueline du Pre şi Sergiu Celibidache). Înainte de acesta, însă, Dvorak mai compusese o lucrare similară pentru vioară cu gândul la Joseph Joachim (prietenul lui Brahms, cum ştim!). Le vom auzi pe amândouă în maratonul nostru dedicat compozitorului ceh la 175 de ani de la naştere. După cum îl vom auzi şi pe mai puţin cunoscutul concert pentru pian, considerat de mulţi imposibil de cântat!!!

Redutabil simfonist

Şi pentru că nu poate lipsi dintr-o asemenea emisiune Simfonia a IX-a, ea va încheia maratonul nostru, după ce vom mai fi parcurs paşi spre această încununare a creaţiei, cu diafana Serenada pentru coarde, cu elaboratele Variaţiuni simfonice şi veselele Dansuri slave op. 72. Iar, pentru tihna auzului nostru, inserăm printre ele puţină muzică de cameră, desigur fără a uita Cvartetul american...

Toate acestea, joi 8 septembrie de la ora 15,30, până la ora 21.00.