S-a născut în anul în care apărea nuvela "Carmen" de Prosper Merimee iar Alexandre Dumas publica romanul "Regina Margot"... A trăit multe momente semnificative pentru istoria Franței, de la "Comuna din Paris" la Primul Război Mondia; a fost contemporan cu transformări spectaculoase în lumea culturală a epocii sale: era mic copil când Berlioz a prezentat la Paris "Damnațiunea lui Faust" și era directorul Conservatorului parizian pe când Igor Stravinski a șocat capitala Franței cu ale sale partituri comandate de compania"Baletelor ruse" ale lui Serge Diaghilev...

Gabriel Faure - un nume reprezentativ pentru Romantismul muzical francez. S-a impus treptat, cu discreție și fără a impune neapărat "rupturi" în evoluția expresiei artistice a vremii ci prin rafinament și spirit poetic, prin culoare armonică și sensibilitate... Compozitor, organist, profesor (printre discipolii săi numărându-se și George Enescu), cronicar muzical - o figură emblematică a unei pregnante culturi europene...

Astăzi Calendarul Muzical din 16 mai punctează cei 175 de ani de la nașterea marelui creator francez. Intr-o epocă în care majoritatea compozitorilor care studiau la Paris concurau în speranța de a obține mult râvnita bursă ce însoțea așa numitul Prix de Rome, Gabriel Faure a urmat un alt drum. Nici nu a urmat cursurile Conservatorului din capitala Franței ci riguroasa Ecole Niedermeyer. De altfel a fost singurul dintre cei șase copii ai familiei, care a demonstrat înclinații muzicale fiind fascinat de harmoniul din micuța capelă a Colegiului condus de tatăl său, în Sudul Franței. Talentul demonstrat la orgă a îndemnat o personalitate a epocii să sfătuiască familia să-și trimită fiul de 9 ani la Paris pentru a studia la proaspăt înființata școală de muzică clasică și religioasă ale cărei baze au fost puse de Louis Niedermeyer. In 1861 locul fondatorului a fost luat de Camille Saint Saens la clasa de pian, oferind discipolilor și șansa de a cunoaște paginile contemporanilor Schumann, Liszt sau Wagner.

La 18 ani avea deja publicate un Cvartet și o Sonată pentru vioară și pian, dar reticent cu privire la capacitățile sale componistice s-a rezumat mult timp la miniaturi camerale, scriind mai ales pentru pian și voce. Chiar dacă a realizat muzică de scenă și a tatonat genul operei cu două titluri, partituri mai ample sunt menționate mai ales în ultima parte a existenței sale iar Calendarul cuprinde două dintre acestea: Suita "Masques et bergamasques" (pe care biografii o consideră singura lucrare scrisă special pentru a fi interpretată de ansamblu pe scenele concertelor simfonice) și mai rar auzita Fantezie pentru pian și orchestră op.111, terminată după finalul "marelui război". Selecția opusurilor programate în cadrul acestui program ce omagiază figura marelui artist francez cuprinde și o miniatură corală, a cărei expresivitate se dorește și o trimitere spre legătura aparte pe care muzicianul a avut-o cu atmosfera religioasă a unora dintre marile biserici pariziene (fiind o lungă perioadă organist la celebra "La Madeleine") iar lucrările camerale de proporții restrânse încearcă să reliefeze finețea armoniilor și poetica aparte a expresivității sale.

In doar 60 de minute, este greu de sintetizat un portret componistic și chiar de sugerat câteva direcții din activitatea unui muzician care a lăsat o efigie pregnantă în muzica franceză. Pentru mulți, Recviemul său reprezintă o pagină favorită, pentru alții literatura sa pentru pian... Reținut în popularizarea opusurilor sale, Faure a elaborat în tinerețe și o simfonie, la care a renunțat apoi, folosind o parte din materialul tematic în câteva creații camerale târzii.

La Calendarul Muzical din 16 mai, de la ora 15, câteva trăsături componistice sugetive pentru creația lui Gabriel Faure - artistul francez născut în 12 mai, acum 175 de ani.