Înregistrare Electrecord, pe discuri, realizată în data de 1 iulie 1936, oferită Societăţii Române de Radiodifuziune de către Adina Arsenescu, fiica lui Victor Iamandi (15 februarie 1891 - 26 noiembrie 1940). Document sonor difuzat în emisiunea "București, istorii scrise și nescrise", din 19 ianuarie 1998,  realizator: Victoria Dragu-Dimitriu.

”Printr-un adevărat miracol s-a păstrat înregistrarea discursului oficial rostit la dezvelirea statuii de ministrul Artelor, Victor Iamandi. Cele 15 minute de strălucită oratorie pe care le veți asculta astăzi sunt nu numai o admirabilă portretizare a lui Mihail Kogălniceanu - sărbătorească, dar nu festivistă, ci lucidă și realistă și nu alcătuită din clișeele convenționale ale ocaziilor oficiale. Textul pe care îl veți asculta este ilustrativ din acest motiv pentru autorul său, omul politic Victor Iamandi, ucis mișelește de legionari patru ani mai târziu, în noiembrie 1940, la Jilava [...]" (fragment din prezentarea pe care realizatoarea Victoria Dragu-Dimitriu a făcut-o acestui document sonor în emisiunea mai sus menționată).

Statuia lui Mihai Kogălniceanu (6 septembrie 1817 - 1 iulie 1891), unul dintre fruntașii politici ai Unirii Principatelor, executată în bronz în anul 1936 de către sculptorul Oscar Han, a fost dezvelită cu prilejul împlinirii a 45 de ani de la moartea marelui om de stat. 

Durata: 14'47''

Discurs difuzat în direct la Radio, la 1 decembrie 1936, dată la care se împlineau 18 ani de la Marea Unire.

Înregistrare gravată pe disc decelith, aflată în Fonoteca de Aur. 

Conferință radiofonică susținută de Constantin C. Giurescu, difuzată în emisiunea ”Memoria pământului românesc”, 30 noiembrie 1971, redactor Ioan Ion Diaconu.

Colaborator de prestigiu, timp de un deceniu, al emisiunii ”Memoria pământului românesc”,  istoricul Constantin C. Giurescu (1901-1977) vorbește despre înfăptuirea României Mari, aducând, totodată,  un vibrant omagiu eroilor care s-au jertfit în luptele din vara anului 1917, din timpul Primului Război Mondial. 

Emisiune difuzată în data de 26 octombrie 1990. Invitat: Viorica Moisuc. Realizator: Dan Manolache.

Tratatul de la București (7 mai 1918); relația cu Antanta; condițiile internaționale; situația militară a României în perioada mai-octombrie 1918; neratificarea Tratatului de la București de către Regele Ferdinand I; 28 oct./9 nov. - manifest al generalului Berthelot către românii din teritoriile ocupate prin care îi chema la luptă; desăvârșirea unității statale în urma participării la Războiul de Reîntregire.

Emisiune difuzată în data de 1 decembrie 1992. Mărturii: Lia Lazăr Gherasim, Lucia Mihaly de Apșa, Harry Maiorovici. Voce Ilie Lazăr cântând - copie după un disc rar, înregistrare realizată de Harry Maiorovici. Invitat: prof.univ.dr. Ioan Scurtu. Realizator: Virginia Călin. Înregistrări aflate în Arhiva de istorie orală.

Lia Lazăr Gherasim despre tatăl său, Ilie Lazăr. Alături  de Iancu Flondor, Ilie Lazăr a pus steagul românesc pe clădirea primăriei din Cernăuți: ”Ne-am dus cu Iancu Flondor să preluăm imperiul!”

Lucia Mihaly de Apșa despre plecarea delegaților către  Marea Adunare de la Alba Iulia (min. 4). 

Prof. univ. Ioan Scurtu despre activitatea politică a lui Ilie Lazăr (min. 6'55'').

Mărturia lui Harry Maiorovici despre faptul că Ilie Lazăr i-a apărat pe evreii din Maramureș, atunci când legionarii pregăteau împotriva acestora acțiuni violente (min. 10'40'').

Mărturie Gheorghe Pop din Giulești, care l-a vizitat pe Ilie Lazăr după ieșirea acestuia din detenție (min. 27'21'').

Ilie Lazăr (n. 1895, Giulești, Maramureș - d. 1976, Cluj) s-a implicat de tânăr în mişcarea naţională a românilor transilvăneni, ajungând ca la 23 de ani să fie cel mai tânăr dintre delegaţii de la Alba Iulia care au votat Unirea Transilvaniei cu România. Participant la Primul Război Mondial, după dezertarea din armata austro-ungară, a asigurat, în toamna anului 1918, ordinea în Cernăuţi, până la intrarea armatei române. În ianuarie 1919, a participat alături de armata română la luptele pentru eliberarea oraşului Sighet, fiind un bun cunoscător al zonei şi având experienţa frontului.

Stabilit în Bucureşti, în 1923, dar bucurându-se de simpatia şi sprijinul ţăranilor maramureşeni, a fost ales de trei ori deputat de Maramureş: în 1928, 1932 şi în 1937. În calitate de reprezentant al Maramureşului, a avut numeroase intervenţii în plenul Adunării Deputaţilor, solicitând adoptarea unor măsuri economice pentru a scoate din izolare această parte a ţării. La sfârşitul anilor '30, în contextul apariţiei în legislaţia românească interbelică a primelor măsuri cu caracter antisemit şi a expansiunii mişcărilor de extremă dreaptă, Ilie Lazăr a intervenit în favoarea populaţiei evreieşti din Maramureş.

Urmând politica promovată de Iuliu Maniu, pe care îl considera un adevărat mentor, Ilie Lazăr s-a pronunţat deschis împotriva regimurilor autoritare conduse de Regele Carol al II-lea şi Mareşalul Ion Antonescu, iar pentru atitudinea sa intransigentă a fost internat cu domiciliu forţat la Mănăstirea Turnu şi în lagărul de la Târgu Jiu. 

O nouă etapă în viaţa lui Ilie Lazăr a început odată cu instaurarea regimului comunist. Arestat în mai 1946, a fost condamnat, cu o zi înaintea alegerilor din 19 noiembrie, la 7 luni închisoare corecţională. Rearestat la mijlocul lunii iulie 1947, în urma acțiunii de la Tămădău, reținut la Ministerul de Interne, a refuzat orice cooperare cu cei care-l anchetau. Condamnat la 12 ani temniţă grea, a fost nevoit să suporte, timp de 17 ani, chinurile, neajunsurile şi umilinţele din închisorile şi coloniile de muncă din timpul lui Gheorghiu-Dej.

Emisiune difuzată în data de 1 februarie 1993. Interviu cu Anton Crihan despre Unirea Basarabiei cu România (prima parte). Înregistrarea a fost realizată de unul dintre membrii familiei, la 27 martie 1988, atunci când se împlineau 75 de ani de la Unirea Basarabiei cu România. Realizator: Dan Manolache.

Anton Crihan (n. 1893, satul Sângerei, jud. Bălți - m. 9 ian. 1993, Saint Louis, Missouri, SUA) a urmat Facultatea de Drept la Odessa și București, obținând apoi titlul de Doctor în Științe Politico-Economice la Sorbona. Militant convins pentru întregirea României, Anton Crihan a fost deputat în Sfatul Țării de la Chișinău și membru al Guvernului României în perioada interbelică. A reprezentat în mai multe legislaturi județul Soroca în Parlamentul de la București. După 1948, s-a stabilit în Statele Unite ale Americii, unde a încetat din viață, fiind înmormântat, conform ultimei sale dorințe, în comuna natală.

Emisiune difuzată în data de 8 februarie 1993. Interviu cu Anton Crihan despre Unirea Basarabiei cu România (partea a doua). Înregistrarea a fost realizată de unul dintre membrii familiei, la 27 martie 1988, atunci când se împlineau 75 de ani de la Unirea Basarabiei cu România. Realizator: Dan Manolache.

Anton Crihan (n. 1893, satul Sângerei, jud. Bălți - m. 9 ian. 1993, Saint Louis, Missouri, SUA) a urmat Facultatea de Drept la Odessa și București, obținând apoi titlul de Doctor în Științe Politico-Economice la Sorbona. Militant convins pentru întregirea României, Anton Crihan a fost deputat în Sfatul Țării de la Chișinău și membru al Guvernului României în perioada interbelică. A reprezentat în mai multe legislaturi județul Soroca în Parlamentul de la București. După 1948, s-a stabilit în Statele Unite ale Americii, unde a încetat din viață, fiind înmormântat, conform ultimei sale dorințe, în comuna natală.

Participă: Nicolae Halippa, Grigore Filip Lupu și Vasile Țepordei. Redactori: Victoria Dimitriu și Anca Mateescu.

Nicolae Halippa (fiul lui Pan Halippa) evocă imagini ale tatălui său în anumite momente esențiale ale vieții, începând din copilăria de la Chișinău și până în Bucureștiul anilor '70 (min. 2'47'');

Amintirile scriitorului și publicistului Grigore Filip Lupu, discipol al lui Pan Halippa (min. 12'53'');

Mărturia preotului Vasile Țepordei (24'17'').

Pantelimon Halippa sau Pan Halippa (n. 1 august 1883, Cubolta, ținutul Soroca - d. 30 aprilie 1979, București) a fost un publicist și om politic român basarabean, unul dintre cei mai importanți militanți pentru afirmarea spiritului românesc în Basarabia și pentru unirea acestei provincii cu România. A fost președintele Sfatului Țării care a votat Unirea în 1918, ministru al Basa­rabiei în mai multe guverne de după 1918, ministru al Lucrărilor Publice, al Comunicaţiilor, al Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale, senator şi deputat (1918-1934), membru corespondent al Academiei Române (1918). Arestat în 1950 şi întemniţat la Sighet fără a fi judecat, a fost predat în 1952 autorităţilor sovietice, care l-au condamnat la 25 ani muncă silnică. A fost readus în ţară, fiind de astă dată închis la penitenciarul Gherla până în 1957.