Emisiune difuzată în data de 1 decembrie 1992. Mărturii: Lia Lazăr Gherasim, Lucia Mihaly de Apșa, Harry Maiorovici. Voce Ilie Lazăr cântând - copie după un disc rar, înregistrare realizată de Harry Maiorovici. Invitat: prof.univ.dr. Ioan Scurtu. Realizator: Virginia Călin. Înregistrări aflate în Arhiva de istorie orală.

Lia Lazăr Gherasim despre tatăl său, Ilie Lazăr. Alături  de Iancu Flondor, Ilie Lazăr a pus steagul românesc pe clădirea primăriei din Cernăuți: ”Ne-am dus cu Iancu Flondor să preluăm imperiul!”

Lucia Mihaly de Apșa despre plecarea delegaților către  Marea Adunare de la Alba Iulia (min. 4). 

Prof. univ. Ioan Scurtu despre activitatea politică a lui Ilie Lazăr (min. 6'55'').

Mărturia lui Harry Maiorovici despre faptul că Ilie Lazăr i-a apărat pe evreii din Maramureș, atunci când legionarii pregăteau împotriva acestora acțiuni violente (min. 10'40'').

Mărturie Gheorghe Pop din Giulești, care l-a vizitat pe Ilie Lazăr după ieșirea acestuia din detenție (min. 27'21'').

Ilie Lazăr (n. 1895, Giulești, Maramureș - d. 1976, Cluj) s-a implicat de tânăr în mişcarea naţională a românilor transilvăneni, ajungând ca la 23 de ani să fie cel mai tânăr dintre delegaţii de la Alba Iulia care au votat Unirea Transilvaniei cu România. Participant la Primul Război Mondial, după dezertarea din armata austro-ungară, a asigurat, în toamna anului 1918, ordinea în Cernăuţi, până la intrarea armatei române. În ianuarie 1919, a participat alături de armata română la luptele pentru eliberarea oraşului Sighet, fiind un bun cunoscător al zonei şi având experienţa frontului.

Stabilit în Bucureşti, în 1923, dar bucurându-se de simpatia şi sprijinul ţăranilor maramureşeni, a fost ales de trei ori deputat de Maramureş: în 1928, 1932 şi în 1937. În calitate de reprezentant al Maramureşului, a avut numeroase intervenţii în plenul Adunării Deputaţilor, solicitând adoptarea unor măsuri economice pentru a scoate din izolare această parte a ţării. La sfârşitul anilor '30, în contextul apariţiei în legislaţia românească interbelică a primelor măsuri cu caracter antisemit şi a expansiunii mişcărilor de extremă dreaptă, Ilie Lazăr a intervenit în favoarea populaţiei evreieşti din Maramureş.

Urmând politica promovată de Iuliu Maniu, pe care îl considera un adevărat mentor, Ilie Lazăr s-a pronunţat deschis împotriva regimurilor autoritare conduse de Regele Carol al II-lea şi Mareşalul Ion Antonescu, iar pentru atitudinea sa intransigentă a fost internat cu domiciliu forţat la Mănăstirea Turnu şi în lagărul de la Târgu Jiu. 

O nouă etapă în viaţa lui Ilie Lazăr a început odată cu instaurarea regimului comunist. Arestat în mai 1946, a fost condamnat, cu o zi înaintea alegerilor din 19 noiembrie, la 7 luni închisoare corecţională. Rearestat la mijlocul lunii iulie 1947, în urma acțiunii de la Tămădău, reținut la Ministerul de Interne, a refuzat orice cooperare cu cei care-l anchetau. Condamnat la 12 ani temniţă grea, a fost nevoit să suporte, timp de 17 ani, chinurile, neajunsurile şi umilinţele din închisorile şi coloniile de muncă din timpul lui Gheorghiu-Dej.